Eu am căutat pe Domnul şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele. Psalmii 34:4
Complexitatea ființei umane este incredibilă și va constitui subiect de studiu întreaga veșnicie. Acum, când ne privim în oglindă sau îi privim pe ceilalți, nu ne putem imagina cum ar fi să avem doar un singur ochi, o singură ureche și așa mai departe. Dincolo de aspectul estetic, știm că aceste perechi de organe au un rol foarte important în bunăstarea ființei noastre. Să ne gândim astăzi la o simplă semnificație, și nu la date tehnice. Dacă am doi ochi, oare nu e logic să mă gândesc la faptul că ar trebui să fiu foarte atent la tot ce e în jurul meu? Nu-i așa că, de multe ori, trecem prin locuri și printre oameni fără să observăm frumusețea și ceea ce este interesant la fiecare?
Avem două urechi și poate că am putea trage concluzia: Creatorul vrea să auzim și să ascultăm mai mult. Ar trebui să nu fim nepăsători și surzi la chemările celorlalți, la frământările exprimate de ei sau la frumusețea concertelor oferite de Dumnezeu prin natură. Avem, în mod interesant, o singură gură. Se pare că e suficient. O concluzie simplă ar fi că raportul dintre ascultat și vorbit ar putea fi de doi la unu, adică să ascultăm mai mult decât vorbim.
Pe lângă funcția de orientare sau de echilibru ori de exprimare, dotările noastre au valențe spirituale puternice. Suntem creați să vedem imagini, oameni cu tristețea sau bucuria lor, cu fericirea sau disperarea lor. Nu putem să ne prefacem că nu am observat și să ne comportăm ca niște orbi funcționali. Dacă auzim, nu înseamnă că și ascultăm. A asculta înseamnă să simțim tonul stării de bine sau frământarea cuiva; înseamnă să oprim sursele de zgomot și să auzim șoaptele oamenilor sau ale Duhului Sfânt. Nu ajută la nimic să avem urechi, indiferent cât de mari ar fi.
De gândit astăzi:
Mântuitorul obișnuia să spună: „Cine are urechi de auzit să audă și cine are ochi să vadă.” A vedea și a auzi presupun voință, alegere. Alege în această zi să vezi și să asculți mai cu atenție! Îndreaptă privirea ta chiar în direcția în care ți-e incomod să privești, spre cei mai lipsiți ori mai nefericiți decât tine. Ascultă-i chiar și pe cei care te enervează…
