Pentru ca aceștia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui. Psalmii 78:7
Când te decizi să obții permisul de conducător auto, descoperi cu surprindere că există mașini care pot fi controlate de două persoane în același timp. Sunt mașinile de școală, dotate cu un sistem de comandă controlabil atât de către elev, cât și de către instructorul care predă cursul.
Pentru că ești la început și ți-e teamă, faptul că și profesorul tău are controlul îți dă o doză de siguranță, de liniște. Pe măsură ce începi să deprinzi manevrele și șofatul devine mai natural, intervențiile lui, de cele mai multe ori neașteptate, devin cam deranjante. De pildă, tu decizi să treci printr-o intersecție, iar el frânează brusc; sau tu vrei să mărești viteza accelerând, iar mașina încetinește, pentru că instructorul apasă pedala de ambreiaj. Îți trece prin minte: închei cursurile, iau permisul și scap de comenzile lui.
În copilărie, uneori ne simțim la fel; părinții parcă au dublă comandă la orice. Devenim începători în profesia noastră și trebuie să operăm cu mâna unui profesor pe mâna noastră. Apoi ne căsătorim și simțim că toate comenzile devin duble și trebuie comunicat mult, negociat fiecare plan și fiecare manevră.
Toată viața visăm, năzuim spre ziua când doar noi vom deține controlul deplin asupra vieții și a deciziilor noastre. Avem deseori sentimentul că acea zi nu mai vine.
La urma urmei, de ce ne simțim atât de nefericiți când mai are și altcineva acces la comenzile existenței noastre? Ne considerăm suficient de pregătiți? Ne simțim suficient de înțelepți și de puternici? Ne presează ideea că un om liber va fi mai fericit dacă nu se mai raportează la aprobările și evaluările altor autorități?
De gândit astăzi:
Ceea ce trebuie să știm se rezumă la următorul adevăr, cel puțin în ce Îl privește pe Dumnezeu. El vrea să facem propriile noastre alegeri și să ne bucurăm de tot, dar nu dorește să fim nefericiți după bucuria de moment a deciziilor noastre. Pe El asta Îl preocupă foarte mult: fericirea noastră și înainte, și în timpul, și după ce facem ceva.
