Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Matei 11:28
La facerea lumii, totul s-a măsurat cu aceste două instrumente: „o seară” și „o dimineață”, practic, subdiviziunile unității de măsură a timpului creat de Dumnezeu pentru pământ. O zi avea două părți, una luminoasă și cealaltă întunecoasă. Încă nu realizăm cât de importantă a fost această organizare a timpului. Unora ni se pare că ziua e prea scurtă, avem nevoie de mai mult pentru a ne termina proiectele. Altora li se pare că nopțile sunt prea lungi, mai cu seamă atunci când suferă de o boală apăsătoare. În ființa noastră a fost instalată o setare ce face ca alternanța zi-noapte să fie normală. Chiar dacă noi forțăm limitele, acest ritm rămâne stabilit de Creator și, cel puțin în natură, el va fi permanent, până la sfârșitul veacurilor. Declarația Îi aparține chiar lui Dumnezeu. Orice invenție umană nu strică decât local starea de fapt. Dacă omul ar pricepe că ceea ce a programat Creatorul este normalitatea și este cea mai sigură organizare, poate că ar mai reduce din abuzuri și dereglări: minți suprasolicitate, ființe stresate și inimi tensionate la maximum. La spital, pe stradă, acasă și în locurile de relaxare, omul este victima propriilor dereglări și nu mai reușește refacerea echilibrului; odihna devine tot mai scumpă și parțială, iar munca, din ce în ce mai plină de insatisfacție în raport direct cu prelungirea timpului.
Invitația la odihnă a Mântuitorului nu este deloc întâmplătoare și, dacă era potrivită cu două mii de ani în urmă, acum este singura opțiune reală; doar lângă El vom avea tihnă.
De gândit astăzi:
Mântuitorul Își găsea odihna la picioarele Tatălui Său dis-de-dimineață, când Se retrăgea din mijlocul ucenicilor și Se ruga. Acesta este modelul cel mai de succes în gestionarea stresului și a tensiunii zilnice. Ia-ți timp doar pentru tine și relația ta cu Dumnezeu!
