Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer! Luca 11:13
Nu știu dacă este o practică de actualitate sau a existat doar în trecut, dar merită meditat câteva clipe în scop aplicativ. Când eram în școala generală, unii dintre profesori puneau note foarte mici, de pildă trei. Nota trei era foarte des întâlnită și se pare că exista un motiv pentru care se acorda destul de ușor, mai ales elevilor mai buni; nu doi, nu unu sau cinci, ci trei. La un moment dat, am înțeles care era misterul.
Dacă erai surprins cu tema nefăcută sau nepregătit la o lecție anume, dar nu te caracteriza incapacitatea sau lenea, nota trei era un fel de stimulent ca pe viitor să nu-ți mai permiți relaxarea sau temele nefăcute. Ca prin minune, aceste note de trei dispăreau aproape întotdeauna la momentul când se încheiau mediile. Era simplu: profesorul transforma treiul în opt, având grijă doar ca cerneala să fie de aceeași nuanță. În unele cazuri, chiar elevii mai tupeiști își acordau această „mărire de notă” dacă pe catedră rămânea catalogul nepăzit. Interesant e faptul că, atunci când îți acorda nota trei, profesorul avea deja în minte ca, după revenirea ta la sârguință și atenție, să transforme pedeapsa într-un premiu.
Copil fiind, nu puteam pricepe ansamblul acțiunilor, doar mai târziu m-am luminat și am realizat că aparenta răzbunare era de fapt o lecție, un stimulent pedagogic prin care un elev era trezit din decăderea lui. Destul de părintească această metodă. Nu toți profesorii făceau așa ceva, dar unii, cărora le păream mai importanți noi decât notele, găseau această portiță de scăpare. Este o acțiune care ar putea ilustra și modul în care procedează Dumnezeu cu noi atunci când este nevoit să ne îngrijoreze, lăsând pentru moment unele situații să se înrăutățească, pentru ca apoi, trezindu-ne, să ne readucă într-o stare rezonabilă și potrivită cu așteptările Lui.
De gândit astăzi:
Dumnezeu abia așteaptă să ne revenim din rătăcirile noastre, ca să ne poată mări notele slabe. Atunci când îngăduie o încercare, o face cu gândul că o va transforma într-o binecuvântare ceva mai târziu.
