Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor. Domnul Își întoarce Fața împotriva celor răi, ca să le șteargă pomenirea de pe pământ. Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuiește pe cei cu duhul zdrobit. Psalmii 34:15-18
După un traseu de multe săptămâni pe jos, prin arșița Orientului, trei tineri au ajuns în Babilon, cetatea robiei lor. Să nu ne imaginăm că era o gașcă de trei tineri, care au fost cazați în aceeași cameră, că se susțineau reciproc și s-au ajutat la căratul bagajelor etc. În realitate, e posibil ca ei să nu se fi întâlnit decât după selectarea lor pentru lucru în guvernul babilonian. Este foarte posibil ca, pe parcursul întregului drum spre sclavie, să se fi întrebat nedumeriți unde este Dumnezeul lor, de ce nu a făcut nimic pentru ei, de ce îi ajută mai mult pe păgânii care i-au cucerit. O sumedenie de dileme i-au frământat cu disperare încă de când au părăsit țara lor mistuită de flăcări și distrusă de cuceritori.
Îți poți imagina cât de tentant este să-i urăști pe cei ce au făcut acest lucru? Te poți imagina acceptând să lucrezi pentru guvernul care a făcut atâtea grozăvii? Iată-i pe cei trei participând la selecția pentru joburi; cu demnitate, au ales să-și respecte principiile de viață și au ajuns în cele din urmă demnitari la curtea Babilonului. Totul parcă începe să devină mai întâi suportabil, apoi a venit resemnarea și au început să mai uite din întunecimea trecutului. Trebuiau să meargă înainte. Însă o nouă furtună se anunță la orizont: la pretențiile aberante ale împăratului, este ridicat un chip de aur, iar fiecare om din Babilon este chemat să se închine în fața acelui chip.
Cei trei se declară slujitori ai Dumnezeului cerurilor și refuză gestul de închinare. Se știa că, de această dată, vor pierde tot: onorabila funcție, confortul casei și, evident, viața.
De gândit astăzi:
Este impresionantă însă abandonarea totală în mâna lui Dumnezeu: „Noi credem că El ne va salva, dar, chiar dacă nu ar face-o, noi tot Lui Îi slujim, cu orice preț.” Există ceva mai demn de toată admirația? Da – gestul lui Dumnezeu, care i-a scos nevătămați din cuptor.
