[El] va binecuvânta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari. Psalmii 115:13
Cele trei culori ale semaforului clasic au semnificații universal recunoscute. Oricine știe că atunci când e roșu, trecerea este strict interzisă; atunci când e verde, se poate trece cu atenție, iar când e aprinsă culoarea galben, mesajul este „doar dacă nu mai poți opri în siguranță, grăbește-te să treci, ca să eliberezi intersecția”.
Se întâmplă, din păcate, că unii oameni ignoră mesajele foarte explicite transmise de aceste culori.
Unii trec pe culoarea roșie și câteodată sunt sancționați. O altă parte adorm la intersecție și îngreunează traficul, pornind și circulând mult prea încet la culoarea verde. Există și o categorie care, atunci când văd culoarea galben, deși sunt încă la distanță de intersecție, în loc să frâneze, accelerează și forțează traficul. Nu e greu să ne imaginăm ce se întâmplă dacă cineva care forțează galbenul dinspre roșu se întâlnește cu cineva care forțează galbenul dinspre verde; se vor acroșa în mod sigur.
Dar ce este nou în faptul că oamenii forțează limitele? Parcă face parte din ființa noastră să împingem lucrurile până dincolo de limită în orice domeniu. Dacă se stabilește un reper, noi găsim mereu o modalitate de a-l depăși. Primim deseori avertismente care ar trebui să tempereze elanul și intențiile noastre, mai ales atunci când ne îndreptăm spre o decizie greșită, însă noi alegem să nu ne oprim și ne mulțumim să regretăm această ignoranță abia după ce există consecințe grave sau chiar ireparabile.
Înțeleptul Solomon exprimă acest obicei nefericit astfel: „Omul chibzuit vede nenorocirea și se ascunde, dar cei proști merg înainte și sunt pedepsiți” (Proverbele 22:3).
De gândit astăzi:
Fii chibzuit! De ce să suferi din prostie? De regulă, orice avantaj obținut prin forțarea limitelor este atât de mic, încât aproape că nu contează, însă orice forțare a limitelor poate aduce un necaz atât de mare, încât să nu poată fi reparat toată viața. Riscul este mult prea mare în comparație cu avantajele insignifiante. Chibzuința este acea capacitate de a fi înțelept în practică, nu doar în teorie.
