Ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. 1 Ioan 3:1
Între valorile la care ține Dumnezeu și ar trebui să țină și oamenii, cele trei menționate de apostolul Pavel sunt în top: „credința, nădejdea și dragostea”.
Analizate individual, fiecare dintre ele se adresează unei dimensiuni a existenței noastre. Credința pare că e capacitatea de a accepta că ceva ce ți se spune, ceva ce s-a relatat chiar a avut loc sau se întâmplă. Când vorbim de viitor, credința îmbracă altă haină și devine nădejde. Nădejdea nu doar acceptă că ceva a fost posibil, ci adaugă și componenta viitorului și plasează posibilitatea spre ceva ce urmează într-un viitor apropiat sau mai îndepărtat. Dragostea, spre deosebire de cele două sau poate înglobându-le, acționează în orice dimensiune temporală. Dragostea crede totul, nădăjduiește totul, dragostea este cea care rămâne pentru că este parte integrantă a vieții.
Dacă, după instalarea Împărăției veșnice a lui Dumnezeu, credința nu va mai trebui, așa cum nici nădejdea nu va mai fi necesară, totul va fi descoperit, vizibil, accesibil; dragostea este cea care va rămâne ca o valoare permanentă și nu întâmplător este socotită ca fiind cea mai mare din toate. Din moment ce Însuși Dumnezeu Se prezintă ca fiind dragoste, este explicabilă clasificarea stabilită de inspirație prin cuvântul Sfintei Scripturi.
Este necesar să ne clădim credința pe baza experiențelor prin care am trecut, fiindcă, dacă avem o credință vie, din ea se va naște nădejdea că tot ce a promis Mântuitorul se va întâmpla așa cum a spus, nădejde care ne va motiva în lupta de fiecare zi cu firea noastră și cu încercările celui rău. Trebuie să exersăm și dragostea, pentru că ea va deveni modul nostru de viață pentru veșnicie și nu-i greu de înțeles că ar fi imposibil pentru Împăratul universului să ia în Împărăția Lui pe cineva care nu acceptă să iubească și să fie iubit; ar fi și pentru acea ființă o existență de coșmar să trebuiască să suporte o veșnicie ceva ce a respins toată viața lui.
De gândit astăzi:
Dezvoltă dragostea, pentru că ea rămâne! Dragostea este un dar, însă este și un exercițiu, deci ceva ce se poate învăța și dezvolta. Cel mai potrivit profesor este în mod sigur Mântuitorul, viața și sacrificiul Lui.
