Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac. Psalmii 121:8
Orizontul are patru părți principale, numite puncte cardinale, sau, după expresia biblică, „cele patru zări”. Nord, sau miazănoapte – direcția opusă sudului. Est, sau răsărit – direcția de unde răsare soarele. Sud, sau miazăzi – locul de pe orizont în dreptul căruia se află soarele la amiază. Vest, sau apus – direcția în care soarele asfințește. Pentru a se putea orienta, oamenii află poziția unui loc față de alt loc, folosind punctele cardinale și intercardinale. Nevoia de orientare a fost întotdeauna foarte prezentă. Încă din Antichitate s-a încercat realizarea unor hărți. Cei care călătoreau se foloseau de rețeaua de drumuri, atâta câtă era, și de formele de relief ușor de reținut. Uneori, se practica plasarea unor monumente pe care oamenii le ridicau drept „stâlp de aducere-aminte”.
Prima referire la toată întinderea pământului se face în momentul când oamenii lucrau la proiectul Turnul Babel, iar Dumnezeu a fost nevoit să oprească acțiunea. Metoda a fost una foarte eficientă, pentru că le-a încurcat limbile și, în acest caz, au fost împrăștiați în grupuri mici „pe toată fața pământului”. Rămânerea într-o aglomerație pe același teritoriu nu a fost decât un prilej de încurajare la fapte rele. Deși la început porunca pentru oameni a fost: „Înmulțiți-vă și umpleți pământul”, neamul omenesc visa o concentrare locală, unde să poată pune în aplicare toate ideile nefericite pe care le scorneau.
Determinați de faptul că vorbeau limbi diferite, oamenii au fost nevoiți să își formeze o familie cu o identitate specifică și să își găsească un loc potrivit pentru un cămin. Din câte putem constata astăzi, acest lucru a dus la progres și la o administrare posibilă a vieții.
De gândit astăzi:
Acolo, în locul în care te-a așezat Dumnezeu prin familia ta, fă tot ce este mai bine pentru ca viața comunității în care trăiești să fie mai ușoară și mai plăcută. Nu te considera un străin, ci integrează-te în societatea care te găzduiește!
