Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraților. Şi cei chemați, aleși şi credincioși care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui. Apocalipsa 17:14
Bobul este un sport de iarnă în care o echipă face o cursă pe o pârtie sinuoasă de gheață, într-un vehicul pe patine care atinge viteze de peste 130 km/h. Până în anul 1931, componența echipei era de patru bărbați, ulterior fiind acceptate și echipe de două persoane și participante feminine. Obținerea titlului de campion olimpic se face în patru manșe. La start, echipajul împinge bobul aproximativ 50 de metri, după care toți membrii urcă în interiorul bobului. O regulă interesantă este că, dacă bobul se răstoarnă, dar toți componenții echipajului trec linia de sosire, coborârea este considerată validă. În cazul multor sporturi și competiții, căderea, accidentarea sau răsturnarea, după caz, atrag descalificarea. Iată că există și domenii, cum este competiția de bob, în care doar finalul cursei stabilește câștigătorul.
În competiția noastră numită viață, atunci când trecem prin experiențe care ne dezechilibrează sau uneori chiar ne răstoarnă viața cu susul în jos, avem sentimentul că totul s-a terminat; suntem tentați să considerăm că totul este inutil și vrem să abandonăm. Dar ceva din interiorul nostru se activează ca o speranță și ne spune că totuși cursa se va încheia; ar trebui, așadar, să ajungem până acolo. Se spune că un alergător este deja câștigător dacă își termină cursa, indiferent pe ce loc ajunge.
Psihologia sportivilor este foarte importantă în momentele de declin sau în situații de accident. Atunci, nu capacitățile fizice te salvează, ci antrenamentul psihic. Apostolul Pavel compară viața noastră cu alergarea unui atlet, după reguli și cu perseverență. La un moment dat, el declară: „Încă nu am câștigat cursa, dar singurul lucru pe care îl fac este să alerg înainte spre premiul chemării cerești.”
De gândit astăzi:
Doar un inconștient sau un arogant poate considera că este deja biruitor și are trofeul câștigat, dar un creștin realist face asemenea lui Pavel: „privind țintă la Hristos”, nu la alți alergători, ci la Reperul suprem, nu ne oprim, ci continuăm traseul, deși poate fi chiar dificil uneori. Dacă privim la Isus Hristos, putem fi siguri că ne îndreptăm în direcția bună și că vom ajunge până la final.
