Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului. Isaia 62:3
Pentru unii oameni, liceul este cea mai frumoasă perioadă din viață. Totuși, destul de mulți nu sunt încântați foarte tare când se gândesc la această perioadă. Motivul principal este atitudinea colegilor. Dacă există o perioadă în care personalitatea noastră se simte mai rănită, atunci această perioadă, declară cei mai mulți, este cea corespunzătoare liceului sau adolescenței. Este într-o oarecare măsură și explicabil acest lucru.
Atunci când ești adolescent, licean, are loc trecerea de la statutul de copil spre cel de tânăr, apoi adult. Practic, ar trebui să începi măcar să te bucuri de același respect și tratament pe care îl primesc adulții. Vrei să iei propriile decizii, să-ți alegi hainele și prietenii și să faci investiții în pasiunile tale, deși încă nu ai un venit al tău și depinzi de resursele familiei. Însă nu chestiunile economice dor cel mai mult, deși nu sunt neglijabile. Ceea ce ne rănește în această perioadă de viață este atitudinea negativă a multora chiar din generație cu noi.
Unii dintre cei ce în copilărie au trăit frustrări sau au avut niște părinți foarte posesivi ori autoritari, care nu le-au lăsat libertatea să se exprime ori să decidă pentru ei, reacționează foarte ciudat când încep să capete un alt statut. Pentru unii, acest lucru este un alt nivel, vor evolua, vor profita de noile oportunități, iar alții vor folosi într-un fel răutăcios ceea ce pot să facă și să aibă la acest nivel. Când vezi că cineva te agresează verbal sau fizic, când simți că cineva dintre colegii tăi este batjocoritor și negativist, gândește-te că acel om a avut cel mai probabil parte de un comportament similar la el în familie și acum scapă de reprimarea impusă de vârstă. Cu toate aceste circumstanțe atenuante, nimeni nu are dreptul să te rănească prin insulte ori gesturi deplasate. Ai dreptul și datoria să nu te lași batjocorit.
De gândit astăzi:
Apostolul Pavel îi spunea foarte ferm lui Timotei: „Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea!” Nu era ceva ce ținea de ceilalți mai întâi, ci era datoria tânărului să vegheze la respectul pe care îl merita din partea celuilalt. Nu este locul tău într-un grup în care simți că nu ești respectat.
