Cine își va păstra viața o va pierde şi cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga. Matei 10:39
Atunci când cei doi îngeri se îndreptau spre Sodoma și Gomora ca să le nimicească, au trecut pe la Avraam, care era prieten cu Dumnezeu. La plecare i-au spus despre planul lor. Avraam, care îi avea în Sodoma pe Lot și familia acestuia, a încercat să negocieze cu îngerii salvarea cetății. S-a gândit că, dacă ar spune că există acolo și niște oameni credincioși și buni, aceștia ar putea fi motiv de îndurare și ar putea anula planul de distrugere. A început de la un număr de cincizeci, apoi tot a scăzut, până când a ajuns la zece. Considera Avraam că Lot împreună cu soția lui și fetele, care e posibil să fi fost căsătorite și, eventual, să aibă copii, cu toții să fie credincioși; atunci numărul lor ar fi trebuit să fie peste zece. Dar, în realitate, nu erau nici pe jumătate, nici cinci suflete nu s-au găsit acolo. Ginerii lui au crezut că glumește, și el s-a văzut nevoit să plece mai departe doar cu două din fetele lui, după ce și soția s-a dovedit necredincioasă.
Poate că aceasta este una dintre istoriile de familie cele mai triste, fiindcă, în final, chiar și cei salvați au decăzut. Lot, în beție, iar fetele lui, în desfrâu.
Ceea ce este mai trist în această istorie e faptul că a fost alegerea lui Lot, mânat de interese egoiste, să locuiască într-o zonă atât de coruptă. Deși el a rămas oarecum un închinător la același Dumnezeu, credința lui și viața familiei sale au fost influențate negativ de atmosfera și mediul în care trăia. Mai întâi voia să-și sacrifice fetele ca să-i apere pe îngeri, apoi s-a dovedit incapabil și necredibil în a-și convinge ginerii de pericolul ce se apropia și a sfârșit îmbătându-se și făcând niște greșeli grave.
De gândit astăzi:
Deși la prima vedere anturajul pe care îl alegem și locul în care alegem să trăim pot părea inofensive, ele pot deveni totuși periculoase. Poate că ne considerăm suficient de maturi ca să fim ispitiți de ceva dăunător. Însă realitatea este că, pe neobservate, ceea ce se întâmplă lângă noi ne influențează, mai ales dacă e vorba de ceva negativ. Nimic din ceea ce vedem sau auzim nu ne lasă indiferenți, chiar dacă nu acordăm prea multă atenție. A ne considera intangibili nu este o dovadă de înțelepciune și nici de tărie, ci mai degrabă trădează imaturitate și superficialitate. A ne teme de influențe rele nu e o slăbiciune, ci o dovadă de precauție și discernământ spiritual.
