Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întărești inima, Îți pleci urechea spre ei. Psalmii 10:17
Prima dintre poruncile de pe a doua tablă a Legii este cea referitoare la relația cu părinții noștri. Această poruncă este unică prin faptul că este însoțită de o făgăduință. Pe scurt, dacă îmi doresc o viață binecuvântată și lungă, îmi voi respecta părinții, îi voi „cinsti”.
Există multe feluri de părinți: unii foarte atenți și grijulii, alții mai nepăsători și detașați; există părinți care sunt posesivi și impunători, alții pot fi duri și chiar violenți; mai există și părinți absenți sau care își abandonează copiii. Ca o generalitate, se consideră că toți părinții își iubesc copiii, deși nu toți știu cum să manifeste iubirea. În cazurile patologice, există și părinți care își urăsc sau chiar își ucid propriii copii. Să sperăm că nu faci parte din categoria celor care au părinți violenți. Să presupunem că faci parte dintr-o familie în care nu întotdeauna părinții sunt pe placul tău sau nu reacționează mereu potrivit cu așteptările tale. Ce poți să faci? Revolta ar fi o soluție? Să le dai replici lipsite de respect sau să-i umilești în fața prietenilor? Evident că și tu consideri că acestea nu ar fi soluții.
Ce ai putea să faci pentru o relație mai bună cu părinții tăi? Iată câteva lucruri: în primul rând, fă un efort să-i înțelegi puțin mai mult; de ce fac unele lucruri, de ce cred într-un anume fel și de ce au impresii greșite uneori. Nu-i poți înțelege decât dacă stai de vorbă cu ei. Fără comunicare este imposibil, totul se derulează pe baza presupunerilor. În mod sigur și ei ar vrea să te înțeleagă pe tine mai bine, dar, de cele mai multe ori, se simt descurajați de refuzul tău de a comunica. Au nevoie de o șansă.
De gândit astăzi:
Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.
