Dumnezeu dă o familie celor părăsiți. Psalmii 68:6
Doamna de onoare a reginei Victoria, Anna Maria Stanhope (ducesă de Bedford) este cea care – pentru că masa de prânz era frugală – a considerat că până la cină se poate servi un ceai. Cum ora cinci era cam la jumătatea distanței dintre mese, nu a trecut mult până când ceremonialului sorbirii ceaiului i-a fost anexată și sintagma „de la ora cinci”. La început, servitorii se furișau cu ceștile cu ceai în camerele ducesei de Bedford, care a început apoi să-şi invite prietenii pentru a-i ține companie în jurul mesei pline cu cești. Cum ceaiul trebuia să țină şi de foame, licoarea era un bun prilej pentru câteva gustări: chifle unse cu unt, prăjiturele şi diferite dulciuri asezonate. La popularitatea ritualului a contribuit şi adăugarea unor invitații adresate celor care urmau să vină în vizită: „Sunteți invitat la un ceai şi la o plimbare în grădină.”
Între timp, obiceiul ceaiului a devenit mai flexibil în ce privește ora, deși în multe locuri a păstrat denumirea, însă a devenit o trimitere simbolică la întâlnirile elegant-amicale pentru o mică gustare și discuții neprotocolare, chiar mici sesiuni de bârfă.
Pentru cultura noastră, ceaiul nu reprezintă chiar acest lucru. Noi, când spunem ceai, ne gândim la plante medicinale. Totuși, în ultima vreme, s-au înmulțit ceainăriile.
Dacă îți aduci aminte, exista și în Israel obiceiul de a invita câțiva prieteni la o masă pentru părtășie, discuții etc. Un anume Lazăr, om bogat, L-a invitat cândva pe Învățătorul la el la masă; mai erau și alți câțiva invitați. Uneori, Mântuitorul accepta invitații și de la oamenii considerați mai săraci sau păcătoși ori vameși. Pentru El nu conta ora și rangul celui ce Îl chema, era bucuros și mergea cu plăcere.
De gândit astăzi:
Tu ai un cerc de câțiva apropiați cu care te poți întâlni din când în când pentru o conversație și o prăjitură sau o salată de fructe? Consideri cumva că o astfel de prietenie ar fi necreștinească sau inutilă? Să știi că nu doar prieteniile virtuale pot aduce satisfacții; cele de-adevăratelea, la o ceașcă de ceai și un fursec, sunt cu mult mai prețioase și mai satisfăcătoare.
