Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. Filipeni 1:6
Odată cu evoluția tehnologică, au evoluat și mașinile. La început, viteza și puterea pe care le aveau automobilele erau destul de reduse, prin urmare, și riscul de accidente era mult mai mic. Dar, când au fost create motoare din ce în ce mai puternice și viteza mașinilor a crescut incredibil de mult, a apărut necesitatea unor standarde de siguranță. Printre multe standarde care au suferit ajustări este și cel privitor la roți, mai precis la numărul de șuruburi (prizoane) cu care se fixează roata pe mașină. Pentru viteze mici, erau de-ajuns două șuruburi, apoi, o bună bucată de timp, au fost suficiente trei, dar, în vremea noastră, standardul obligă la cel puțin cinci prizoane la o roată. Se acceptă mai puține la mașinile de colecție, de epocă.
Nu este niciun motiv comercial în acest standard, ci o concluzie cu privire la minimum obligatoriu pentru siguranță.
În orice domeniu al vieții există un minimum care trebuie respectat pentru a fi în siguranță. Pentru unii creștini, există un număr minim de rugăciuni pe zi; pentru alții, este o frecvență a participării la biserică; unii se luptă cu un standard pentru citit și o altă categorie au o limită minimă pentru donații financiare.
Tu ce limită ai și în ce aspect al vieții tale? Este ceva legat de pagini citite, zecimi oferite sau servicii divine frecventate? Care sunt limitele în care se încadrează siguranța mântuirii tale?
Oamenii au fost mereu interesați de acest minimum de siguranță și tot întrebau: De câte ori să iert? Ce bine să fac? Cât ar trebui să ofer?
De gândit astăzi:
În toate cuvintele Sale, Mântuitorul nu a stabilit limite și cantități. El nu privește lucrurile cantitativ, ci calitativ. El spune: „Iubește cu toată inima ta (pe deplin), cu toată puterea ta, cu tot cugetul tău” și pe „aproapele tău ca pe tine însuți”. Nu te osteni să numeri, nici El nu numără. El apreciază dedicarea totală, sacrificiul făcut cu bucurie și dăruirea cu inimă largă. În iubirea Lui pentru noi, nu a cântărit niciodată cât să dea și nu a numărat, ci ne-a iubit „până la capăt”. Și-a dat viața pentru noi. Este ceva mai deplin decât aceasta?
