Nu știi? N-ai auzit?… El nu obosește, nici nu ostenește;… El dă tărie celui obosit şi mărește puterea celui ce cade în leșin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc. Isaia 40:28-31
În orașele mari din toată lumea, ora cinci dimineața este începutul agitației. Atunci pornesc autobuzele, tramvaiele, metroul și centralele. Pentru unii, abia începe ziua, iar pentru alții, atunci se încheie și merg acasă. Cei care lucrează în tura de noapte abia așteaptă repornirea motoarelor. Când începe să se audă zgomot de mașini care pornesc, pentru cei care au trudit o noapte este un semnal că mai e foarte puțin. De obicei, oricât de obosit ai fi, atunci când încep să răsară zorii și se apropie încheierea timpului, parcă se trezește o energie suplimentară, care te ajută să reziști până la final.
Noi, oamenii, avem nevoie de impulsuri din când în când pentru a reuși să ajungem cu acțiunile noastre la final. Uneori, pauzele ne reenergizează, alteori sunt un semnal de prevenire. În mod obișnuit, fiecare om are ceva anume care îl ajută să se remonteze. Pentru unii, este revigorantă o veste bună, pentru alții, o recompensă; unii sunt treziți de aflarea unor rezultate parțiale, iar pe alții îi mobilizează cunoașterea timpului.
În timpul curselor lungi sunt mai multe etape: este etapa de start, în care toți participanții sunt plini de energie, se văd deja câștigători și sunt motivați; vine o etapă de mijloc, în care nu se mai vede punctul de plecare, dar nici ținta finală nu e încă vizibilă. Atunci apare oboseala și o încetinire a ritmului. Abia când se zărește de departe punctul de final se reactivează energiile rămase și se depune un ultim efort. Vederea finalului este foarte motivantă. În proiectele noastre, avem nevoie, prin diferite metode, să vedem iar și iar imaginea finalului. Este un capitol foarte frumos în Epistola către evrei, în care sunt prezentați într-o listă eroii credinței. Se spune despre aceștia că au luptat și au trăit toată viața lor cu gândul la ținta finală; ei visau la o patrie în care să se poată considera acasă. Cei mai mulți nu au ajuns acolo, dar „au văzut-o și i-au urat de bine de departe”.
De gândit astăzi:
Dacă te simți uneori obosit sau descurajat, dacă simți că s-a stins motivația, ai nevoie să privești încă o dată cu atenție la ținta vieții tale. Nu privi în jos, nu ai ce să vezi; ridică privirea spre ceea ce a promis Mântuitorul și imaginează-ți clipa când te vei întâlni personal cu El!
