Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Iov 19:25,27
Dacă uneori iarna întârzie cu făcutul bagajelor și lasă câte o zăpadă să mai cadă și în perioada Paștelui, cum începe luna mai, primăvara deja nu mai poate fi amânată. Numele lunii mai (latină, maius) vine de la denumirea majores, dată de Romulus senatorilor romani. În România, luna mai este numită popular Florar. Este luna când natura nu doar se trezește, ci își schimbă fața. Încep pomii să înflorească, se albesc unele păduri de frumusețea imaculată a narciselor și reîncep multe păsări să vină la casa lor de aici. Pe lângă sărbătorirea primăverii, de câțiva ani, luna mai aduce o nouă sărbătoare. Ziua de 13 mai este trecută în calendarul românilor ca fiind Ziua Internațională a Dorului. Sărbătoarea se adresează tuturor celor care sunt departe de țară, de copilărie sau de cei dragi.
Multă vreme, românii s-au bătut cu pumnul în piept că doar ei au noțiunea și sentimentul de dor. În realitate, orice om simte, într-o măsură mai mare sau mai mică, lipsa cuiva sau a unor locuri cu încărcătură emoțională puternică. După iubire, dorul poate că este una dintre cele mai complexe trăiri. În inima cuprinsă de dor, ceva are o imagine ideală, care vine din trecut. Este un sentiment eminamente legat de trecut. În mod normal nu îți poate fi dor de ceva ce nu ai văzut, nu cunoști, nu ai trăit. Trebuie să existe măcar o sămânță, o amintire, de obicei supradimensionată și devenită reper pentru dorințele de la un moment dat.
De cele mai multe ori ne este dor de persoane dragi, însă avem momente când ni se face dor de gusturi sau arome, când ne dorim să retrăim întâmplări sau o anumită stare pe care am pierdut-o. Cei închiși din diferite motive trăiesc dorul de libertate, cei ținuți la pat de o boală grea simt dorul de viața banală, obișnuită, fără durere sau teamă.
În istoria biblică regăsim de multe ori sentimentul de dor, trăit și exprimat de poporul Israel, dor mai ales după țara lor rămasă în ruină și pierdută.
De gândit astăzi:
Dorul pe care îl simțim cel mai frecvent ne arată ce iubim mai mult. E posibil să ne fie dor de relația pe care am avut-o cândva cu Dumnezeu sau cu cei de lângă noi. Vestea bună este că rugăciunea ne poate ajuta să retrăim acea relație, să o refacem.
