Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea! Psalmii 18:2
Pentatlonul este o probă combinată de atletism la care participă aceiași sportivi. Este alcătuită din cinci exerciții diferite, clasamentul făcându-se prin totalizarea punctelor obținute la fiecare probă. Probele sunt: călărie, scrimă, tir, natație și cros. La vechii greci, proba de pentatlon consta în aruncarea discului, luptă, salt, alergări și aruncarea suliței.
La momentul când s-a inițiat acest tip de întrecere, ideea a fost să conțină probe din domeniile principale ale vieții de atunci.
Dacă am vrea să lărgim abordarea, simbolistica pentatlonului se suprapune destul de mult cu viața însăși. Din multe puncte de vedere, domeniile principale ale vieții sunt un fel de probe prin care trecem. Fiecare etapă din viață e o probă: copilăria este o luptă pentru aflarea răspunsurilor, adolescența e o grea încercare în dobândirea statutului de om major, liber să decidă pentru sine; când ești tânăr, proba de foc este să îți întemeiezi o familie, pentru ca mai târziu să te lupți zi de zi să supraviețuiești tu și ai tăi. Din clipa în care ne naștem și până în momentul când se încheie viața, suntem într-o cursă permanentă cu niște probe pe care suntem nevoiți să le câștigăm. Nu poți trece la următoarea etapă dacă rămâi blocat pe loc. Nu poți rămâne pentru totdeauna copil sau tânăr. Ești obligat să mergi din reper în reper și să câștigi fiecare părticică.
Oricât ar vrea cineva să nu se confrunte cu toate probele, ele vor veni cu siguranță. Deși s-ar putea părea că e o luptă pentru care ne putem pregăti singuri, avem foarte mare nevoie de un antrenor. Unii oameni înțeleg acest lucru și se pregătesc, cer ajutor de la Cel care a mers înaintea lor, Isus Hristos; se lasă învățați și călăuziți de El.
De gândit astăzi:
Cine abordează viața ca pe un joc la întâmplare va cădea la cea mai mică probă. Cel priceput socotește totul atât de serios, încât nu pleacă singur, nu pornește fără să se înarmeze cu puterea Duhului Sfânt și nu consideră biruințele ca fiind obținute prin capacitățile lui; el știe că biruința vine de la Domnul, de aceea se încredințează în mâna Lui.
