Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuiește pe cei cu duhul zdrobit. Psalmii 34:18
Cea mai directă dintre Cele Zece Porunci este și foarte cuprinzătoare. Această poruncă nu se rezumă doar la interdicția de a săvârși un omor în sensul fizic. Sensurile pe care verbul „a ucide” le are și poate să le aibă sunt multiple. Chiar în Biblie găsim un alt sens, când niște oameni rău intenționați au hotărât să-l „ucidă cu vorba” pe profetul Ieremia, care nu accepta să spună mesaje pe placul lor. A ucide nu se referă numai la acțiunea distructivă a unei persoane asupra alteia, ci chiar și împotriva propriei persoane; suicid, obiceiuri dăunătoare, prin care ne degradăm corpul și mintea. Nu întâmplător, atunci când Mântuitorul a rezumat poruncile în doar două, a spus expresia: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Noi suntem datori la fel de mult față de noi înșine ca și față de Dumnezeu și față de aproapele nostru. Putem ucide dintr-odată ființa noastră sau a altcuiva, dar și cu pași mărunți, prin practici dăunătoare, ce pot trece neobservate. Întreaga Biblie abundă de sfaturi, învățături și reguli care protejează sănătatea noastră și asigură o calitate dorită de Creatorul nostru pentru fiecare ființă, chiar și a necuvântătoarelor care ne înconjoară. Tot ce facem poate să însemne fie respectarea poruncii de a nu ucide, fie încălcarea ei. Discuția despre menținerea unor condiții corecte în ce privește mediul înconjurător este foarte strâns legată de porunca a șasea și, oricât de superficial am trata acest domeniu, avem o datorie clară față de locul pe care Dumnezeu ne-a poruncit să-l păzim.
Dacă am înțelege cât de mult se referă porunca a șasea la obiceiurile noastre mărunte, la cuvintele prin care putem vindeca sau ucide inima, sentimentele ori încrederea în sine a cuiva, am fi mult mai atenți și mai cu tact atunci când ne exprimăm, când manifestăm o atitudine agresivă sau arogantă și, evident, atunci când gesturile noastre ar putea răni pe cineva.
De gândit astăzi:
A împinge pe cineva în disperare, a ignora pe cineva care strigă după ajutor, a fi nemiloși cu cineva care se află pe marginea prăpastiei este într-un sens mai larg egal cu „a ucide”. Nu este nevoie să lovim pe cineva vulnerabil, ci e suficient să nu-l ajutăm să se echilibreze. Nu trebuie să lovești tu un om, ci e de-ajuns să treci grăbit pe lângă el, de teamă că s-ar putea să-ți pese.
