Căci Tu ești bun, Doamne, gata să ierți şi plin de îndurare cu toți cei ce Te cheamă. Psalmii 86:5
O expresie pe care o întâlnești prima dată în pauzele școlare la joaca dintre copii, apoi se aude în cercurile celor ce participă la diverse infracțiuni. Expresia este repetarea cifrei șase foarte repede și abia șoptit. Este vorba de un semnal codificat, care poate fi tradus în felul următor: atenție, părăsiți zona sau încetați ceea ce faceți și ascundeți-vă pentru că se apropie un om al legii. La auzirea acestui semnal, de regulă, dacă au timp, infractorii se fac nevăzuți; dacă timpul e foarte scurt, atunci se detașează de tot ce ar putea fi incriminator pentru ei la un eventual control.
Această expresie nu este întâlnită în gura cuiva care se ocupă cu lucruri pozitive, ci trădează aproape de fiecare dată o faptă cel puțin la limita răului, dacă nu în mod clar ilegală. Când hoții merg la furat, cineva, un om din echipă, rămâne într-o zonă de unde poate supraveghea și observa o eventuală apariție nedorită și dă semnalul; cel ce face acest lucru se cheamă că „stă de șase”. Lumea de azi este plină de oameni care vor să facă răul, dar nu doresc să-și asume consecințele. Există multe infracțiuni care se pot petrece accidental, neintenționat, din cauza unor conjuncturi nefericite. În mod sigur furtul nu intră în categoria relelor făcute accidental, ci e o acțiune programată, intenționată, din acest motiv este un rău cu atât mai grav. În unele țări mai radicale, furtul este pedepsit cu tăierea mâinii.
Este greu de crezut că cineva dintre noi nu a fost vreodată victima unui hoț. Cineva spunea despre hoți că sunt cei mai fără inimă dintre oameni.
Întrebarea este: De ce aleg oamenii să fure? Răspunsuri posibile: din egoism fără milă, din lene, din cauza unui caracter defect și, în foarte rare situații, din cauza unei nevoi de hrană sau de lucruri de strictă necesitate.
Atitudinea descrisă de „6! 6!” este una posibilă și în alte fapte de-ale omului. Dacă ar fi posibil, unii dintre oameni ar fi tentați să o folosească și pentru a se ascunde de Dumnezeu. Nu se știe dacă Adam, Eva, Cain, David au folosit acest cod al infractorilor, dar atitudinea a fost în această cheie.
De gândit astăzi:
Înaintea lui Dumnezeu, toate lucrurile sunt descoperite. Ar fi inutilă preocuparea de a ascunde. Mai potrivită este atitudinea descrisă în cuvintele: „Ferice de cel ce nu-și ascunde fărădelegea!”
