Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul. Psalmii 94:19
Cea mai intensă experiență a omenirii s-a consumat pe înălțimea numită Golgota. În relatările Evangheliei, acel moment este cuprins în fraza care începe astfel: „De la ceasul al șaselea… s-a făcut întuneric peste toată țara.”
Nu știm cu exactitate cât timp a trecut de la lăsarea întunericului până la momentul când Mântuitorul a murit. Ceea ce știm cu siguranță este că atunci a început cea mai adâncă agonie pe care a trăit-o cineva vreodată. Fiul lui Dumnezeu era pe cruce pentru noi. Purta păcatele întregii lumi pe umerii Săi, Se aducea ca jertfă pentru izbăvirea neamului omenesc. Povara pe care o purta L-a zdrobit în totalitate, sentimentul pe care l-a avut și l-a strigat pe cruce era de părăsire: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” În bezna acelui moment a răsunat cea mai teribilă întrebare din toate timpurile. Nimic nu este mai dureros și mai amar decât sentimentul de părăsire, de abandon. Era sentimentul pe care trebuia să-l suporte omul păcătos și de care a fost scutit prin jertfa de pe cruce. Niciun om nu ar putea trăi cu acea povară fără să piară. Nici nu se pune problema ca o ființă decăzută să-și poarte singură greutatea păcatului. Trebuia să fie cineva care Se află deasupra păcatului și a morții, Cineva care să învingă și viața, putând muri, deși era veșnic, dar și moartea, deși era Fiu al omului. Noi nu putem pricepe în mare măsură acea dramă. Singurul lucru pe care ar trebui să-l înțelegem cu ușurință este iubirea. Din istoria necuprinsă a celui de-al șaselea ceas, iubirea este certitudinea oferită de Dumnezeu oricărui om. Nimeni nu mai poate spune că nu este iubit, că nu are șanse, că nu poate fi salvat. Prin întunecimea Golgotei, a străbătut până dincolo de marginile lumii noastre vestea că ne vom putea întoarce din nou în familia lui Dumnezeu. Răscumpărarea a fost plătită.
De gândit astăzi:
Este ceva ce te reține încă departe de Mântuitorul tău? Încă ai dubii dacă poți fi iertat și salvat? Te îngrijorează neputința ta de a învinge slăbiciunile și păcatul pe deplin? Ce anume te-ar face să crezi că El a murit și apoi a lăsat mântuirea pe baza performanțelor tale? Suntem mântuiți prin har, prin credință, iar aceasta nu vine de la noi, ci este darul lui Dumnezeu. Pur și simplu, cere acest dar!
