Pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale. Psalmii 73:28
Semnul folosit de romani pentru a-l scrie pe șase (VI) are o origine simplă: semnul vine de la procedura simplă de a număra cu ajutorul mâinii și al degetelor. Palma cu degetele lipite și degetul mare formând litera V reprezenta cifra cinci, iar pentru numere mai mari de cinci se adăuga un deget de la mâna cealaltă. Ca fapt divers, pentru zece se încrucișau brațele (cinci plus cinci).
Scrierea romană se mai găsește și astăzi pe vechile clădiri și pe frontispiciul marilor universități, având în vedere că limba latină a fost utilizată la începutul civilizației actuale.
Multe din caracterele (litere sau cifre) pe care le folosim în comunicarea noastră au avut la bază gesturi și simboluri simple, legate de viața simplă, nedigitalizată, din epoca modernă. Limbajul mimico-gestual pe care îl folosesc unele categorii care se confruntă cu deficiențe de auz sau vorbire este conceput tot pe baza gesturilor și a simbolurilor deductibile, comune ființei umane.
Rămânem uimiți când privim pe cineva care înțelege semnele și răspunde la fel de complet, ca și când ar avea la dispoziție toată gama de sunete. Este în mod sigur adevărată concluzia că o deficiență își găsește o compensare prin amplificarea altor capacități ale persoanei.
Dar adevăratul subiect este următorul. De ce, pentru noi, cei care putem vorbi, este atât de greu să ne exprimăm simțămintele și gândurile? De ce noi, cei care putem auzi fără ajutor specializat, ne comportăm ca niște surzi și trăim nepăsători, chiar dacă înțelegem nevoile celor de lângă noi?
Ce semne, ce manifestări ne-ar determina să ieșim din carapacea confortului nostru și să ne lăsăm implicați în viața și în frământările celorlalți?
De gândit astăzi:
În această lume, totul este un semn: semne de întrebare și semne de a comunica; semne de suferință și semne de vindecare. Nu buzele sau urechile sunt cele care ar trebui să facă ceva, ci inima noastră. Limba vorbită de inimă este mult mai profundă și are un alfabet mult mai cuprinzător. Trebuie doar să ne deprindem să auzim cu inima și să răspundem cu mâinile, făcând.
