„Veniți totuși să ne judecăm”, zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.” Isaia 1:18
Circa șase din zece companii au suferit o breșă de securitate informatică în ultimii trei ani, iar o treime dintre specialiștii în securitate IT care nu au avut de-a face cu incidente spun că e foarte probabil să fie victime fără să știe asta. Așa arată un studiu global al Bitdefender. Ponderea companiilor care s-au confruntat cu incidente în domeniul securității este alarmantă și în creștere. Până și instituții de genul Pentagonului sunt în alertă cu privire la această vulnerabilitate. Apare în acest context întrebarea: De ce atâta efort pentru a secretiza lucruri și informații?
Doar un om rupt de lumea actuală ar putea să-și imagineze că astăzi s-ar mai putea trăi fără a-ți asigura ceea ce deții. Este un fel de cerc vicios: pe măsură ce s-au dezvoltat sistemele de siguranță, s-a dezvoltat și domeniul atacurilor la siguranță. Drept consecință, preocuparea pentru securitate este mereu în luptă cu preocuparea pentru violarea siguranței. Cursa nu se va opri până la sfârșitul lumii sau până în momentul când nu va mai fi nimic de ascuns și de protejat. În trecut, exista un singur tip de cheie pentru toate clanțele dintr-o localitate. Se încuia ușa doar ca să nu fie deschisă de vreun vânt mai insistent. Dacă intrai în casa cuiva, nu găseai mai nimic de furat, cel mult luai și mâncai ceva sau te adăposteai. Odată cu apariția celor ce au putut să agonisească ceva mai mult, și-a făcut apariția și cel ce tânjea după lucrurile altora. De la banala încuietoare cu un băț drept zăvor, s-a ajuns la încuietori cu cifru sau cititor de retină etc.
Când vorbește despre hoți, Biblia se referă și la singura soluție funcțională: vegherea, a sta de strajă. Nu putem proteja nimic din ceea ce avem decât veghind. Aici ne gândim mai mult la valorile din inima noastră: pacea, mulțumirea, recunoștința, iertarea, bucuria etc. Aceste valori pot fi furate de dușmanul fericirii noastre în orice clipă de neveghere.
De gândit astăzi:
Cum interesul lui Satana pentru ceea ce avem în inima noastră este neobservat, el face toate eforturile să profite de neatenția noastră. Tare mult și-ar dori să fure de la noi liniștea și încrederea, iubirea și iertarea și, mai presus de orice, ar vrea să ne răpească speranța în Mântuitorul și în revenirea Lui. Singura măsură de siguranță este vegherea.
