Da, El nu va îngădui să ți se clatine piciorul; Cel ce te păzește nu va dormita. Psalmii 121:3
Fidelitatea este un cuvânt destul de pronunțat în zilele noastre. Se vorbește despre fidelitate între soț și soție; fidelitate între un abonat și compania de servicii telefonice; fidelitate la farmacie sau la un fan club al unui artist. Există telespectatori fideli, cumpărători fideli, parteneri fideli etc.
Într-o căsnicie, se pune mare accent pe încredere. Foarte mulți familiști declară că ar putea ierta orice, dar infidelitatea nu. Adică ar putea suporta să fie mințiți, să nu fie respectați sau să li se fure din lucruri, dar relația partenerului cu o altă persoană este inacceptabilă.
De ce această greșeală este mai greu de acceptat decât celelalte? Răspunsul este destul de ușor de intuit: pentru că acest păcat implică mai mult decât o legătură fizică ilegitimă; el presupune și o implicare emoțională, sentimente. Iar acolo unde sunt implicate sentimentele, cel care este victimă se simte trădat și, de fapt, trădarea este cel mai grav aspect. Chiar dacă cineva care a fost înșelat de partener iartă o infidelitate, cea care nu se va mai recupera prea ușor, dacă nu cumva are să fie irecuperabilă, este încrederea.
Și celelalte greșeli lasă urme, dar, în cazul unei legături de ordin emoțional și fizic, totul devine mult mai complex.
În prevenirea oricărei semințe de infidelitate, atenția este cea mai bună metodă. Mai bine eviți cu totul orice început, chiar și în glumă, decât să fii nevoit să repari lucruri aproape imposibil de reparat.
Un lucru important totuși: cu bunăvoință și atitudine de regret, există iertare și pentru călcarea poruncii a șaptea. Tot în meritele Mântuitorului se încadrează și iertarea acestui păcat.
De gândit astăzi:
Când o privire sau un gând te face să nu te simți confortabil, iar glasul interior al conștiinței se face simțit și te mustră, trebuie să părăsești foarte grabnic zona persoanei spre care ți-a îndreptat atenția și să nu uiți că rămânerea pe terenul ispitei este cea mai proastă decizie!
