Domnul te va face să fii cap şi nu coadă; dacă vei asculta de poruncile Domnului. Deuteronomul 28:13
Cele șapte coline ale Romei sunt șapte dealuri situate la est de râul Tibru, în zona capitalei italiene de astăzi. Ele au un rol deosebit de important în mitologia, religia și politica Romei antice. Prin tradiție, orașul a fost fondat de Romulus pe dealul Palatin.
A mai existat o colină separată, care nu este cuprinsă în lista celor șapte coline (colle Velia), netezită în secolul al XX-lea, pentru deschiderea drumului spre forul imperial.
Mândria că orașul-capitală este zidit pe șapte coline alimenta în orgoliul romanilor de odinioară ideea că cetatea ridicată de ei este eternă și invincibilă. O făcuseră tocmai cu gândul că e mai aproape de zei. Din Roma se cobora pe oricare dintre ieșiri ai fi vrut să pleci, așa cum era și un gest de umilință să urci atunci când te apropiai de porțile ei. Privită din depărtare, transmitea maiestate și hrănea sentimentul de superioritate. Ironia istoriei face ca măreața Romă eternă să fi fost distrusă nu de oștirile venite din exterior, ci chiar de un nebun de împărat din interiorul zidurilor ei. Practic, distrugerea cetății de pe cele șapte coline a venit chiar din vârful ei.
Este o lecție interesantă: oricât de intangibilă ar părea o construcție umană și oricât de sus ar fi plasată în realitate sau în viziunea privitorilor, distrugerea poate veni de acolo de unde te aștepți mai puțin. Orgoliul nu ține loc de siguranță, dimpotrivă, este cel mai mare dușman al ei. Măreția aparentă nu oprește ieșirea la iveală a unei vulnerabilități ascunse.
În acest sens, prin cuvântul profetului Ieremia, Dumnezeu vorbește despre inima omului și afirmă că „inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?”
De gândit astăzi:
Nu face din realizările tale, oricât de înalte, motiv de mândrie și de siguranță falsă. Lasă loc modestiei care depinde mereu de bunătatea și ocrotirea lui Dumnezeu.
