„Ei vor fi ai Mei”, zice Domnul oștirilor, „Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu”. Maleahi 3:17
Cele șapte biserici din cartea Apocalipsa sunt o ilustrare simbolică a reperelor principale din evoluția creștinismului. Când a ales șapte nume de biserici, Dumnezeu nu a intenționat să limiteze adresarea Lui, ci a vrut să folosească didactic ceea ce era specific în fiecare loc, pentru ca apoi să le explice urmașilor Săi ce lucruri și învățături pot fi dăunătoare; să dezvolte în conștiința lor acele atitudini și trăiri care sunt potrivite cu statutul de creștin. O biserică trebuie să fie și chiar este un simbol, indiferent în ce perioadă ar exista și în ce loc își trăiește închinarea. Când privim la bisericile care sunt nominalizate, observăm cât de mult diferă între ele, dar și faptul că au același dușman și aceeași luptă. Biserica din Efes a devenit simbolul iubirii dintâi a credinciosului, care poate fi uitată la un moment dat. Smirna este o bună reprezentare a curăției bisericii, chiar și în condiții de modestie și sărăcie. Există și simboluri mai puțin lăudabile, cum sunt Tiatira sau Laodiceea. Cea din urmă reprezintă destul de complet perioada ultimă a bisericii, perioada pe care o traversăm acum, și descrie starea de spirit, atitudinea și concepțiile credincioșilor actuali. În timp, a avut loc o erodare a emoției de la început, a iubirii pentru descoperirea adevărului și a curajului de a sacrifica până și viața de dragul mărturisirii lui Hristos. Deosebit de important este felul în care Se raportează Dumnezeu la biserica Lui din orice etapă: El nu-i părăsește, nu-i abandonează pe copiii Săi. În cazul cel mai grav, al bisericii Laodiceea, El adresează un sfat și o avertizare. Este tot ce poate face pentru a salva poporul.
De gândit astăzi:
Faptul că Dumnezeu nu Își abandonează copiii, nici măcar atunci când aceștia nu se ridică la nivelul așteptărilor Lui, este o incredibilă încurajare; este motivul pentru care ar trebui să ne analizăm viața și să cerem ajutor pentru o schimbare în gândire, în comportament, dar și în atitudine, devenită atât de nepăsătoare și de ignorantă.
