Domnul păzește pe toți cei ce-L iubesc. Psalmii 145:20
În copilărie, fiecare dintre noi află și joacă mai multe jocuri, de cele mai multe ori simple. Unele sunt în aer liber, altele sunt de atenție și perspicacitate. O categorie diferită este cea a jocurilor de cărți. Există mai multe feluri de cărți (cartoane) pentru joc. Cel mai simplu pachet este cel numit „șeptică”. Pe lângă numere, fiecare carton conține personaje reprezentând câte o țară cunoscută. Regula acestui joc este că se depun cărți pe masă și, la finalul unui tur, cel care a avut numărul cel mai mare ia toate cartoanele. Există și o excepție, de la care vine și numele jocului, aceea că numărul șapte este mai puternic decât orice carte, deci cel ce depune un șapte ia toate cărțile depuse de ceilalți jucători.
Ideea de superputere a fascinat mereu și s-au inventat diverse elemente prin care să putem deține un avantaj față de ceilalți. Unii oameni dețin anumite grade de autoritate, dar există un grad care este deasupra tuturor. Există lideri care conduc diverse categorii de angajați, dar există un manager general peste toți aceștia. Aproape orice domeniu din existența noastră funcționează pe niveluri de putere. Există telefonul telefoanelor, mașina mașinilor, yahtul yahturilor și tot așa. Pentru unii oameni, această „șeptică supremă” este o chestiune de noroc. Pentru alții, ea se obține prin iscusință și eforturi, în timp ce o altă mare parte se luptă să o obțină prin manipulare și acțiuni mai mult sau mai puțin legale. Cartea de șeptică reprezintă puterea supremă, acel ceva ce nu are rival, nu poate fi doborât de nimic. Este practic idealul pentru oricine.
De gândit astăzi:
Suntem oare conștienți că în această lume există o putere absolută, pentru care nu trebuie să fii nici norocos, nici bogat și nici necinstit, ci doar un om care se roagă și cere ca puterea Duhului Sfânt să fie de partea lui?
