Dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui. Psalmii 32:10
În practica bisericilor creștine, sub diverse denumiri și proceduri, există așa-numitele șapte taine, sau cele șapte ritualuri. Sunt acte de cult din religia creștină (botezul, căsătoria, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonirea și maslul), prin care credincioșii consideră că li se transmite harul divin.
Aceste servicii ceremoniale au fiecare încărcătura simbolică specifică. În cazul fiecăruia există o doză de mister, ceva ce nu poate fi pătruns de mintea omenească, pentru că are de-a face cu lucrarea lui Dumnezeu, iar nu tot ce face El ne-a fost pe larg explicat. Fie nu suntem capabili acum să înțelegem în totalitate lucrurile, fie nu ne este util și ne-am complica încercând explicații pentru orice. Cert este că aceste șapte elemente de credință nu au nicio valoare dacă nu sunt strict dependente de voința și implicarea lui Dumnezeu. În aceste lucruri se definește practic legătura completă între Hristos și biserica Lui. El nu vrea ca noi să trăim o religie din care să lipsească tocmai prezența centrală, Mântuitorul. Potrivit exemplului dat prin viața lui Isus, fiecare parte din credința și practica noastră religioasă are de-a face cu rugăciunea, cu prezența Duhului Sfânt și cu iubirea lui Dumnezeu. Orice religie din care lipsește importanța vreunei persoane a Sfintei Treimi nu este o religie autentică și ar trebui revăzute opțiunile. În realitate, religia nu este decât un cadru de manifestare, o ramă în care ar trebui să se vadă cu ușurință chipul lui Hristos. Dacă o biserică promovează altceva mai mult decât pe Dumnezeu, nu trebuie să ne pierdem timp cu ea. Caută acea biserică în care Hristos, Tatăl ceresc și Duhul Sfânt sunt prezenți, sunt respectați și au rolul principal.
De gândit astăzi:
Vezi în ce măsură credința ta este doar o religie, un tablou fără Mântuitorul tău, și roagă-L să dea viață practicilor tale religioase și să Se implice în fiecare moment al vieții tale.
