Articolul precedentConcediată, dar promovată
    Articolul următorCălăuzit pe drumul vieții

    Șapte minuni ale lumii

    Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlinești pentru noi. Isaia 26:12

    Cea mai veche listă cu cele șapte minuni ale lumii antice îi aparține lui Antipater din Sidon și a fost elaborată în secolul al II-lea î.Hr. Se pare că se bazează pe ghidurile populare printre călătorii eleni și cuprinde doar realizări din jurul Mării Mediterane, unde siguranța călătoriilor era oarecum asigurată.

    Marea Piramidă din Gizeh, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Templul zeiței Artemis din Efes, Statuia lui Zeus din Olimpia, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rhodos, Farul din Alexandria – acestea au fost pentru multă vreme considerate cele mai spectaculoase realizări ale omului. În marea lor majoritate, aceste realizări arhitecturale au fost distruse de cutremure, dar și de incendiu, în cazul Templului din Efes.

    Astăzi când vorbim, avem de la cele mai multe rămase doar descrieri și schițe, nici măcar fotografii. Le considerăm a fi minuni doar pe baza mărturiilor și a certificării făcute de istorie.

    Este ciudat faptul că despre niște „minuni” făcute de oameni se crede cu ușurință că au fost reale și că au existat. Dar atunci când vine vorba despre mai multe minuni făcute de Dumnezeu de-a lungul timpului, și în special făcute de Mântuitorul când a trăit pe pământ, oamenii se îndoiesc, cer dovezi palpabile și, de cele mai multe ori, neagă realitatea lor.

    Ceva se întâmplă cu mintea și inima omului când e vorba să accepte că Dumnezeu chiar face lucruri ce depășesc puterea de înțelegere și legile naturale cunoscute de noi. Realitatea este că lucrarea de influență a lui Satana seamănă scepticism și face ca necredința în intervenția lui Dumnezeu să îl țină pe om în descurajare și în sentimentul că nu va putea birui vreodată păcatul, slăbiciunile sau boala. Faptul că cineva nu vrea să creadă nu anulează decât pentru el puterea lui Dumnezeu.

    De gândit astăzi:

    În fața minunilor realizate de oameni, a crede sau nu este o chestiune de cultură, dar a nu crede în minunile pe care le poate face Dumnezeu înseamnă o pierdere considerabilă pentru această viață și foarte posibil chiar pierderea încrederii că El e în stare să-i mântuiască pe cei pierduți. Salvarea noastră este de fapt cea mai mare minune din univers.

    Daniel Chirileanu
    Acest devoțional destinat tinerilor ne oferă rețeta reușitei în fiecare zi. Pornind de la aspecte cotidiene sau istorice, ne provoacă să gândim dincolo de obișnuit, de banal, încercând să ne aliniem viața lumii lui Dumnezeu. Regăsirea acestei lumi ne poate lumina prezentul doar în măsura în care suntem dispuși să o experimentăm. Și poate schimba viața altora doar dacă a schimbat-o mai întâi pe a noastră.

    Din aceeași categorie

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    „Ca o pierdere”

    Credința că te poți apropia de Dumnezeu nu este un vis care dispare atunci când deschizi ochii - atunci când trebuie să faci lucrul acesta acasă, la școală sau când ești cu prietenii.

    Unsprezece contra unu

    De ce crezi că poți să lupți singur în calitate de creștin - când vrăjmașul caută să te ucidă (1 Petru 5:8)? Ai nevoie de echipa ta sau nu vei supraviețui.

    Biroul directorului

    Să nu îți fie teamă să te duci la Dumnezeu. Ușa Lui este întotdeauna deschisă. Isus a deschis-o cu sângele Lui.

    Publicate astăzi

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Împărat al cerului

    Hristos a vorbit cu o putere care i-a zguduit pe oameni ca o furtună puternică. „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Glasul Lui a sunat ca o trâmbiță în Templu. GÂNDESC MAI DEPARTE Când am simțit și eu indignarea sfântă manifestată de Isus în Templu?

    A mennyei örökség

    „Romolhatatlan, szeplőtelen és hervadhatatlan örökségre, amely a mennyekben van fenntartva számunkra.” (1Pt 1:4)Krisztus éppen tanított,...

    Cine Ești ?

    Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis....