Articolul precedentCând uităm să cântăm
    Articolul următorAceste lucruri

    Al șaptelea conciliu ecumenic

    Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor! Matei 5:3

    În istoria bisericii creștine, au existat mai multe așa-numite concilii, sau sinoade. La origine, un conciliu era o întâlnire a ucenicilor, a apostolilor care conduceau lucrarea de propovăduire a Evangheliei. Acel comitet a luat unele hotărâri cu privire la practicarea credinței în rândul neamurilor convertite pretutindeni. Transformând acel comitet într-un model, mai mult un pretext, de-a lungul timpului, toate deciziile luate la o scară mai mare (mai ales în rândul Bisericii Catolice și al Bisericii Ortodoxe) au căpătat denumirea și importanța unei autorități omenești ce putea decide chiar și modificarea Legilor lui Dumnezeu. Fiecare astfel de sinod avea pe agendă o schimbare. Sinodul al VII-lea ecumenic s-a reunit la Niceea (Asia Mică) între 24 septembrie şi 13 octombrie 787 cu privire la învățătura despre icoane. Atunci s-a decis că închinarea la icoane este nu doar permisă, ci chiar necesară și recomandată. Argumentul era următorul: icoanele sunt cărți deschise, care ne amintesc de Dumnezeu. Cei care nu au timp sau învățătură îndeajuns cât să studieze teologia trebuie doar să intre într-o biserică pentru a vedea înaintea lor desfășurându-se tainele religiei creștine. Cu alte cuvinte, nu mai era necesar să citească ori să mediteze cineva la cuvântul Evangheliei, era suficient să privească o pictură, făcută după imaginația artistului, și să se închine, ca și cum ar fi înțeles totul despre Dumnezeu. Foarte comodă metoda, nu-i așa? Dar nu comoditatea este capcana, ci impresia că nu trebuie să știi sau să înveți prea multe despre Dumnezeu, ci e suficient să privești și să te închini la o reprezentare a unui moment biblic. Cine crezi că ar avea interesul ca omul să nu mai citească din Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu?

    De gândit astăzi:

    Orice decizie, a oricărui comitet sau sinod, care reduce din importanța Cuvântului nu este decât un gest omenesc și nu are decât un singur scop: menținerea omului în ignoranță și în superficialitate spirituală. Sfânta Scriptură este singura modalitate completă de a-L cunoaște pe Dumnezeu.

    Daniel Chirileanu
    Acest devoțional destinat tinerilor ne oferă rețeta reușitei în fiecare zi. Pornind de la aspecte cotidiene sau istorice, ne provoacă să gândim dincolo de obișnuit, de banal, încercând să ne aliniem viața lumii lui Dumnezeu. Regăsirea acestei lumi ne poate lumina prezentul doar în măsura în care suntem dispuși să o experimentăm. Și poate schimba viața altora doar dacă a schimbat-o mai întâi pe a noastră.

    Din aceeași categorie

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    „Ca o pierdere”

    Credința că te poți apropia de Dumnezeu nu este un vis care dispare atunci când deschizi ochii - atunci când trebuie să faci lucrul acesta acasă, la școală sau când ești cu prietenii.

    Unsprezece contra unu

    De ce crezi că poți să lupți singur în calitate de creștin - când vrăjmașul caută să te ucidă (1 Petru 5:8)? Ai nevoie de echipa ta sau nu vei supraviețui.

    Biroul directorului

    Să nu îți fie teamă să te duci la Dumnezeu. Ușa Lui este întotdeauna deschisă. Isus a deschis-o cu sângele Lui.

    Publicate astăzi

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Împărat al cerului

    Hristos a vorbit cu o putere care i-a zguduit pe oameni ca o furtună puternică. „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Glasul Lui a sunat ca o trâmbiță în Templu. GÂNDESC MAI DEPARTE Când am simțit și eu indignarea sfântă manifestată de Isus în Templu?

    A mennyei örökség

    „Romolhatatlan, szeplőtelen és hervadhatatlan örökségre, amely a mennyekben van fenntartva számunkra.” (1Pt 1:4)Krisztus éppen tanított,...

    Cine Ești ?

    Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis....