Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor! Matei 5:3
În istoria bisericii creștine, au existat mai multe așa-numite concilii, sau sinoade. La origine, un conciliu era o întâlnire a ucenicilor, a apostolilor care conduceau lucrarea de propovăduire a Evangheliei. Acel comitet a luat unele hotărâri cu privire la practicarea credinței în rândul neamurilor convertite pretutindeni. Transformând acel comitet într-un model, mai mult un pretext, de-a lungul timpului, toate deciziile luate la o scară mai mare (mai ales în rândul Bisericii Catolice și al Bisericii Ortodoxe) au căpătat denumirea și importanța unei autorități omenești ce putea decide chiar și modificarea Legilor lui Dumnezeu. Fiecare astfel de sinod avea pe agendă o schimbare. Sinodul al VII-lea ecumenic s-a reunit la Niceea (Asia Mică) între 24 septembrie şi 13 octombrie 787 cu privire la învățătura despre icoane. Atunci s-a decis că închinarea la icoane este nu doar permisă, ci chiar necesară și recomandată. Argumentul era următorul: icoanele sunt cărți deschise, care ne amintesc de Dumnezeu. Cei care nu au timp sau învățătură îndeajuns cât să studieze teologia trebuie doar să intre într-o biserică pentru a vedea înaintea lor desfășurându-se tainele religiei creștine. Cu alte cuvinte, nu mai era necesar să citească ori să mediteze cineva la cuvântul Evangheliei, era suficient să privească o pictură, făcută după imaginația artistului, și să se închine, ca și cum ar fi înțeles totul despre Dumnezeu. Foarte comodă metoda, nu-i așa? Dar nu comoditatea este capcana, ci impresia că nu trebuie să știi sau să înveți prea multe despre Dumnezeu, ci e suficient să privești și să te închini la o reprezentare a unui moment biblic. Cine crezi că ar avea interesul ca omul să nu mai citească din Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu?
De gândit astăzi:
Orice decizie, a oricărui comitet sau sinod, care reduce din importanța Cuvântului nu este decât un gest omenesc și nu are decât un singur scop: menținerea omului în ignoranță și în superficialitate spirituală. Sfânta Scriptură este singura modalitate completă de a-L cunoaște pe Dumnezeu.
