Pune-ți nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea şi la El este belșug de răscumpărare! Psalmii 130:7
Inițial, covrigul a căpătat forma lui opt, ca o sugestie că trebuie servit la micul dejun (adică în jur de ora opt dimineața). După ce un timp destul de îndelungat a fost mai mult al săracilor și al copiilor, covrigul a devenit simbolul unor sărbători și a reintrat și în casa bogaților. Pentru că e o hrană foarte simplă, brutarii sau gospodinele îi păstrează forma, ca să fie mai interesant. Un covrig nu este cu nimic diferit de o baghetă făcută din același aluat, însă este mai vandabil și atrăgător. Între timp, a apărut o expresie cu mult tâlc – se spune despre cineva că primește gaura de la covrig, adică nimic. Expresia are în ea înțelepciunea populară, fiindcă nu-i o mare filozofie să înțelegi sensul, însă realitatea din spatele expresiei este interesantă. Este vorba despre acele bătălii pe care le ducem pentru ținte false, nedefinite. Spre exemplu, ne împrumutăm de foarte mulți bani pentru o perioadă lungă și cumpărăm o mașină de firmă scumpă de tot, pentru ca, într-un timp foarte scurt, să realizăm că acea mașină nu face nimic în plus față de una de câteva ori mai ieftină, dar nu atât de renumită. Acest lucru se aplică la cumpărarea hainelor, a dispozitivelor electronice, a vacanțelor și așa mai departe. În prea puține cazuri ceea ce poartă o marcă este calitativ sau durabil pe măsura prețului. Însă, în prezent, este importantă eticheta, acel mic semn care transformă o cârpă sau o sacoșă de rafie într-un element de lux; acea emblemă care îți vinde o caroserie din tabla cea mai oxidabilă cu un motor făcut în țări din lumea a treia și cu volan făcut în România, dar sub renume ce atrage pe oricine. Gaura de la covrig este câștigul fițosului, al orgoliosului căruia îi place să epateze. Dar aceste „calități” au prețul lor, care e foarte mare.
Un exterior plăcut al unui obiect sau al unei persoane nu exclude calități interioare, dar ceea ce am eu de făcut este să nu mă mulțumesc să privesc doar la suprafață; sunt dator față de mine să privesc lucrurile și oamenii mai cu atenție și mai profund.
De gândit astăzi:
Cine nu caută decât exteriorul lucrurilor va descoperi că în interior nu primește nimic. Ceea ce face ca lucrurile să fie strălucitoare și ispititoare dispare odată cu lumina reflectoarelor, iar ceea ce rămâne este golul desenat de fosta lor strălucire, de cele mai multe ori un gol imens.
