„Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi”, zice Domnul, „gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde”. Ieremia 29:11
Cifra opt este considerată a fi una dintre cele mai de succes cifre, deoarece este asociată cu simbolul infinitului. Se consideră că cele două cercuri ale cifrei 8 amintesc de legătura dintre cer și pământ, dintre Creator și creație. Simbolul infinit (provenit din latinescul infinitus, care înseamnă nemărginit) se referă la mai multe concepte distincte, de obicei legate de ideea de „fără sfârșit”, sau „mai mare decât cel mai mare lucru la care te poți gândi”. În filozofie, infinitul se referă la spațiu și timp, precum în prima antinomie a lui Kant. Atât în teologie, cât și în filozofie, infinitul apare în concepte precum „absolut”, „Dumnezeu”.
Ideea de infinit acoperă în mintea omului tot ceea ce nu poate cuprinde cu imaginația și tot ceea ce nu reușește să înțeleagă. Mintea noastră le așază sub eticheta de infinit, după care renunță să mai caute explicații. Dacă e infinit, este inutil să ne mai gândim.
Pentru niște ființe obișnuite este de așteptat să considere orizontul ca fiind de neatins; tot ce trece dincolo de câmpul nostru vizual iese și din sfera gândirii noastre. Doar câteva categorii încearcă mici evadări spre infinitul necunoscut: poeții, artiștii, care duc din lumea cunoscută imagini și populează spațiul infinit cu ele, în combinații diverse, și cercetătorii, care obișnuiesc să pună sub semnul întrebării limitele și consideră mereu că, dincolo de limita cunoscută acum, există o alta cu un pas mai departe. Datorită acestor oameni am evoluat noi. Cea mai mare parte a omenirii este precaută, adică nu își pune problema să depășească limitele, ci de cele mai multe ori, se oprește cu mult înainte de a le atinge. Acestor oameni le convine mereu situația actuală. Se întreabă nedumeriți: „De ce nu îți ajunge ce este acum?” În acest context, a sta pe loc este o virtute adoptată, din nefericire, și de foarte mulți creștini.
De gândit astăzi:
Un creștin autentic este și un vizionar. Nu poți fi creștin dacă nu încerci măcar să vezi dincolo de lumea actuală și dacă nu trăiești cu gândul la ceea ce a promis Mântuitorul că merge să pregătească. Infinitul este de fapt spațiul de existență al unui creștin; când spui creștinism, spui Dumnezeu și, implicit, spui infinit.
