Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ți urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viață pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor. Proverbele 4:20-22
O fetiță de doar opt ani a murit de bătrânețe după ce a fost diagnosticată cu progerie, o boală extrem de rară. Anna Sakidon, o fetiță de doar opt ani din Ucraina, a murit de progerie, boala care afectează doar 160 de persoane din întreaga lume. Deși fetița împlinise opt ani cu o lună înainte, vârsta ei biologică era de 80, conform medicilor care au îngrijit-o. Pielea, celulele, organele arătau exact ca la o persoană de optzeci de ani. Medicina încă nu are o teorie finală mulțumitoare, prin care să-și explice cum se întâmplă, de ce și mai ales cum ar putea fi oprit acest proces de îmbătrânire atât de rapidă.
Există o vorbă care spune că unii oameni trăiesc într-o zi cât alții în șapte ani sau o variantă la fel de uzitată, care zice despre un copil că a crescut într-un an cât alții în șapte.
Când l-a creat pe om, planul lui Dumnezeu era ca acesta să trăiască veșnic. Omul a fost proiectat să poată trăi nelimitat, dar era alegerea lui dacă acest lucru se întâmpla. Nu era o obligație, ci o decizie permanentă. Posibilitatea alegerii se materializa în fața pomului oprit. Acolo, omul decidea dacă vrea să fie veșnic sau muritor. Din nefericire, o decizie de asemenea importanță a fost tratată foarte superficial de primii oameni; ei au ales moartea, crezând că e o glumă; doar o găselniță a lui Dumnezeu de a-i ține departe de nivelul următor. Din clipa în care au mâncat din pomul oprit, a început un proces numit moarte. Gradul și viteza de degradare a omului s-au tot mărit, astfel că, față de Adam, care a ajuns în final la peste 900 de ani, omul de astăzi se sfârșește în mult mai puțin de o sută, iar unii, chiar după câteva clipe.
Păcatul nu este o boală doar a spiritului; nu are doar valențe religioase. Păcatul este o boală a gândirii, a fizicului, a relațiilor și a emoțiilor noastre. Păcatul distruge tot. Ceea ce poate face omul este să încetinească și să oprească evoluția bolii prin tratamentul special al legăturii cu Dumnezeu.
De gândit astăzi:
Leacul pentru păcat este doar sângele Mântuitorului. Păcatul poate fi curățat doar de prezența Duhului lui Dumnezeu în noi. Dar trebuie să acceptăm să ne golească de păcat; Dumnezeu și Diavolul nu pot locui împreună. Aici este alegerea noastră!
