Articolul precedentCând timpul se scurge
    Articolul următorA próbatétel ideje véget ér

    Cele nouă muze

    Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele. Psalmii 18:46

    În cultura greacă, muzele erau cele nouă fiice ale lui Zeus și ale Mnemozinei, considerate inspiratoare ale muzicii, ale dansului, ale poeziei și patroanele artelor în general. Muzele îi desfătau pe zeii Olimpului cu cântecele lor la diferite festivități. S-au născut în Tracia, anume în Pieria (de unde și denumirea pe care o purtau, Pierides), și sălășluiau în pădurile umbroase ale Heliconului și ale Parnasului.

    Calliope era muza poeziei epice și a elocvenței, Clio era muza istoriei, Erato era muza elegiei și a poeziei erotice, Euterpe era muza muzicii și a poeziei lirice, Melpomene era muza tragediei, Polimnia era muza retoricii și a imnurilor religioase, Terpsihora era muza dansului, Thalia era muza comediei, iar Urania era muza astronomiei.

    Astăzi folosim expresia cu sensul simplu de persoană care ne inspiră pentru că nutrim niște sentimente declarate sau tăinuite pentru ea.

    Dincolo de mitologie, realitatea este că fiecare om are nevoie de cineva sau de ceva care să îi trezească energiile creatoare și să îl motiveze pentru realizarea unor opere. Ceea ce numim generic „muză” este acel mic declic de la care se aprinde dorința și scânteia unor gesturi frumoase, a unor construcții sau proiecte pe care altfel ori le amânăm, ori nu avem convingerea să le transformăm în realitate.

    Mulți autori de cântări și versuri sacre, mai ales din istoria biblică, au fost inspirați de așa-zisele lor muze. Spre exemplu, Solomon, considerat autorul poemului Cântarea cântărilor, a fost inspirat de frumusețea și puritatea Sunamitei, rezultând una dintre cele mai importante capodopere nu doar literare, ci și spirituale. De multe ori, atmosfera sau evenimentele pot fi inspiratoare pentru gesturi sau lucruri speciale. Natura din jurul nostru este pentru mulți oameni o inspirație și ne îndeamnă la recunoștință sau adorație pentru Creator.

    De gândit astăzi:

    Ființele cerești sunt inspirate de prezența lui Dumnezeu și Îi aduc onoare permanent. Pentru cei mântuiți, inspirația și motivul de laudă va fi pentru toate veacurile Salvatorul, cu semnele suferinței în palmele Lui. Încă de pe acum noi putem privi cu adorație spre viața Mântuitorului și spre harul prin care ne izbăvește.

    Daniel Chirileanu
    Acest devoțional destinat tinerilor ne oferă rețeta reușitei în fiecare zi. Pornind de la aspecte cotidiene sau istorice, ne provoacă să gândim dincolo de obișnuit, de banal, încercând să ne aliniem viața lumii lui Dumnezeu. Regăsirea acestei lumi ne poate lumina prezentul doar în măsura în care suntem dispuși să o experimentăm. Și poate schimba viața altora doar dacă a schimbat-o mai întâi pe a noastră.

    Din aceeași categorie

    Robul lui Dumnezeu

    Odată ce ești convins că Dumnezeu te iubește și că îți vrea binele, atunci nu ți se mai pare deloc nebunesc sau greu să Îl iubești la rândul tău.

    Să fii bun într-o lume rea

    Când te simți biruit de rău, fii răbdător! Amintește-ți că Dumnezeu te vede. Nu îți va uita credincioșia.

    Cum să rămâi în viață

    Ai murit față de păcat - așa că rămâi mort! Ți-ai luat angajamentul de a-L urma pe Dumnezeu - așa că lucrează la acel angajament! Te-ai hotărât să renunți la rău - rămâi hotărât! Ai hotărât să nu intri în ring - atunci nu intra!

    Mortul viu

    Hristos te ajută să înțelegi poruncile lui Dumnezeu. Și, pe măsură ce asculți și te supui, partea din tine care Îl urăște pe Dumnezeu moare.

    Publicate astăzi

    Robul lui Dumnezeu

    Odată ce ești convins că Dumnezeu te iubește și că îți vrea binele, atunci nu ți se mai pare deloc nebunesc sau greu să Îl iubești la rândul tău.

    Cât de aproape este sfârșitul?

    Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare: „Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).

    Centru al tuturor bunătăților

    Când va fi cântărit în balanța de aur a sanctuarului, bogatul egoist și avar va fi găsit cu lipsă, în timp ce săracul, care s-a bazat cu credință numai pe Dumnezeu pentru virtutea și bunătatea Sa, va fi declarat moștenitor al bogățiilor veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. GÂNDESC MAI DEPARTE De ce a ales Isus să devină sărac, să împărtășească soarta celor lipsiți de putere și marginalizați? Cum aș putea să imit dragostea lui Isus pentru suferinzi și oprimați?

    Az üdvösség sisakja

    „Az üdvösség sisakját is fölvegyétek" Ef 6:17Isten arra szólít fel, hogy foglalkozzunk nagyszerű és tiszta...

    Supărat pe instructor

    ”Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?” Iona 4:4Fusese o seară ploioasă în...