Articolul precedentDragoste și dăruire
    Articolul următorNimic sau Totul

    Cele nouă cercuri ale infernului

    Ca să arate că Domnul este drept, El, Stânca mea, în care nu este nelegiuire. Psalmii 92:15

    Dante Alighieri este unul dintre marii autori ai culturii universale. Poemul său Divina Comedie (Infernul, Purgatoriul, Paradisul) a fost catalogat drept o capodoperă care, la vremea ei, a zguduit lumea din temelii. Infernul apare în imaginația lui Alighieri drept o pâlnie a căror cercuri concentrice și descendente duc treptat către inima iadului și în proximitatea lui Lucifer. Dante ierarhizează tarele și slăbiciunile omenești, iar pentru fiecare lipsă a virtuții asociază o răsplată în viața de apoi, care este echivalentă în ferocitatea ei cu gravitatea păcatelor făcute în viață. Iadul și raiul sunt două noțiuni foarte importante în viața omului. Cei mai mulți dintre oameni consideră că ajungerea într-unul din cele două se bazează pe niște greșeli sau pe niște performanțe avute în această viață. Se pare că majoritatea oamenilor mai mult se tem de iad decât își doresc raiul. Într-o oarecare măsură, acest lucru este explicabil. Raiul este ceva incredibil de bun și de perfect, ceea ce omul doar prin imaginație poate întrezări, pe când răul este ceva prezent, cunoscut, ușor de definit. Când te gândești la iad, nu trebuie decât să amplifici de mai multe ori răul cel mai rău de aici. Pentru cei care nu studiază Scriptura sau o fac superficial, iadul este un chin fără sfârșit, iar la conducerea acestuia este chiar Satana cu îngerii lui. Dacă însă ai citit întreaga Biblie, vei avea două concluzii foarte sigure: în primul rând, vei înțelege că Dumnezeu este dragoste, iar un chin fără sfârșit al omului ar însemna că El nu Își iubește copiii, creația Sa. În ce privește veșnicia iadului, ar trebui gândit simplu: Dumnezeu este un Dumnezeu al dreptății. Cât ar fi de drept ca pentru o viață amară de cincizeci sau o sută de ani, oricât de păcătoasă ar fi fost, să se acorde o pedeapsă fără sfârșit? Apoi, nu-i așa că ar fi absurd să credem că tocmai Satana, care a adus toată suferința și tot răul din univers, să fie pus șef peste iad și să-i chinuie chiar pe oamenii pe care i-a determinat să păcătuiască?

    De gândit astăzi:

    Cele mai importante lucruri pe care trebuie să le avem în vedere sunt iubirea și dreptatea lui Dumnezeu. El nu va permite niciodată o nedreptate sau o suferință nevindecătoare în dreptul copiilor Săi. Ce părinte ar fi fericit dacă și-ar vedea copilul chinuit o veșnicie? Tatăl din cer este mai presus decât orice tată.

    Daniel Chirileanu
    Acest devoțional destinat tinerilor ne oferă rețeta reușitei în fiecare zi. Pornind de la aspecte cotidiene sau istorice, ne provoacă să gândim dincolo de obișnuit, de banal, încercând să ne aliniem viața lumii lui Dumnezeu. Regăsirea acestei lumi ne poate lumina prezentul doar în măsura în care suntem dispuși să o experimentăm. Și poate schimba viața altora doar dacă a schimbat-o mai întâi pe a noastră.

    Din aceeași categorie

    Robul lui Dumnezeu

    Odată ce ești convins că Dumnezeu te iubește și că îți vrea binele, atunci nu ți se mai pare deloc nebunesc sau greu să Îl iubești la rândul tău.

    Să fii bun într-o lume rea

    Când te simți biruit de rău, fii răbdător! Amintește-ți că Dumnezeu te vede. Nu îți va uita credincioșia.

    Cum să rămâi în viață

    Ai murit față de păcat - așa că rămâi mort! Ți-ai luat angajamentul de a-L urma pe Dumnezeu - așa că lucrează la acel angajament! Te-ai hotărât să renunți la rău - rămâi hotărât! Ai hotărât să nu intri în ring - atunci nu intra!

    Mortul viu

    Hristos te ajută să înțelegi poruncile lui Dumnezeu. Și, pe măsură ce asculți și te supui, partea din tine care Îl urăște pe Dumnezeu moare.

    Publicate astăzi

    Robul lui Dumnezeu

    Odată ce ești convins că Dumnezeu te iubește și că îți vrea binele, atunci nu ți se mai pare deloc nebunesc sau greu să Îl iubești la rândul tău.

    Cât de aproape este sfârșitul?

    Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare: „Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).

    Centru al tuturor bunătăților

    Când va fi cântărit în balanța de aur a sanctuarului, bogatul egoist și avar va fi găsit cu lipsă, în timp ce săracul, care s-a bazat cu credință numai pe Dumnezeu pentru virtutea și bunătatea Sa, va fi declarat moștenitor al bogățiilor veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. GÂNDESC MAI DEPARTE De ce a ales Isus să devină sărac, să împărtășească soarta celor lipsiți de putere și marginalizați? Cum aș putea să imit dragostea lui Isus pentru suferinzi și oprimați?

    Az üdvösség sisakja

    „Az üdvösség sisakját is fölvegyétek" Ef 6:17Isten arra szólít fel, hogy foglalkozzunk nagyszerű és tiszta...

    Supărat pe instructor

    ”Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?” Iona 4:4Fusese o seară ploioasă în...