Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” 2 Corinteni 6:2
În anul al nouălea, în ziua a zecea a lunii a zecea, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: «Fiul omului, scrie numele zilei acesteia, numele zilei de azi! Căci chiar în ziua aceasta se apropie împăratul Babilonului de Ierusalim.»” Încă de la început, planul lui Dumnezeu pentru Israel a fost acela ca ei să fie o lumină pentru toate popoarele, însă poporul nu doar că a ignorat această misiune importantă, dar a mai și adoptat de la popoarele păgâne tot felul de idoli și de practici păcătoase. În loc să fie lumină, ei au împrumutat întunericul chiar de la cei care trebuiau să fie aduși la Dumnezeu de către israeliți. Nu au fost puține situațiile în care, cel puțin la nivel declarativ, Iehova a dorit să Se lepede de poporul Israel decăzut. Uneori a îngăduit în viața lor diferite situații-limită și încercări, pentru a-i întoarce pe calea cea dreaptă. Au fost și momente în care Dumnezeu a permis unor popoare să-i cucerească, în speranța că se vor trezi și se vor schimba. Cei ce păreau a fi dușmani erau de fapt uneltele lui Dumnezeu în vederea corectării și salvării poporului ales. Babilonienii au fost unul dintre acele popoare cărora li s-a îngăduit să cucerească pe Israel și, ducându-l în robie, să îi dea o lecție, poate, poate se va căi de comportamentele lui. Profeția despre „cazanul ruginit” explică faptul că Dumnezeu este nevoit uneori să accepte ajutor chiar de la niște popoare păgâne, pentru a-i determina pe copiii Lui să se întoarcă din drumul decăderii. Trebuie să fie ciudat pentru Dumnezeu să fie pus în situația de a-Și proteja și salva poporul tocmai cu ajutorul unor oameni foarte violenți și nemiloși.
De gândit astăzi:
Dumnezeu nu Își dorește să vadă pe vreunul din copiii Lui suferind sau rănit de cineva, însă persistența în gânduri și fapte distructive pe care o manifestă omul Îl pune în situația de a căuta soluții. Uneori, singura soluție este să ne lase singuri și să ne pună în situația de a repara stricăciunile pe care le facem. Și cum cel rău este dușmanul nostru permanent, el abia așteaptă să ne vadă lăsați singuri, că ne și atacă. Noi singuri ieșim din zona de protecție a Tatălui nostru și ne expunem atacurilor dușmanului. Este știut că singuri suntem prea slabi și vulnerabili, iar rezultatul este previzibil. Fără Dumnezeu nu putem face nimic.
