Atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov. Isaia 58:14
Numerele se scriu cu ajutorul cifrelor, dar reciproca nu este valabilă. Ca și în cazul notelor muzicale sau al literelor din alfabet, deși sunt atât de puține, se pot forma din ele o infinitate de variante. Probabil că puține lucruri sunt atât de polivalente ca cifrele. Lista celor nouă cifre de sine stătătoare (cu valoare în sine) este completată de una care reprezintă nimic. Dar, prin alăturarea cu alte cifre, puterea lui zero crește exponențial; cu cât sunt mai multe zerouri, cu atât puterea crește cu o cotă și mai mare. Dacă zero ar vrea să rămână singur, ar reprezenta mereu un gol, nimicul.
La început au fost tot câte unul singur: Adam, Noe, Avraam. Dar Dumnezeu a mărit puterea lor și i-a înmulțit ca nisipul de pe țărmul mării sau ca stelele cerului. Dacă ar alege să nu se alăture altora, omul ar rămâne singur, fără putere, chiar pe cale de dispariție. Încă de la început, omul a fost proiectat să nu rămână singur. Noi avem în mod esențial nevoie să cunoaștem și să fim împreună cu alți semeni. Cea mai mare parte dintre oameni formează o familie, dar și cei care nu se căsătoresc au nevoie de o societate, de prieteni, vecini, semeni pe care să-i știe alături în momente fericite sau triste. Dacă am privi exemple biblice cunoscute, am descoperi că mulți oameni ai credinței care nu au fost căsătoriți au ales acest lucru cu gândul la misiunea lor importantă: apostolul Pavel, Domnul Isus și alții. Acest lucru însă nu i-a făcut să devină ursuzi, antisociali sau ciudați. Ei au folosit singurătatea ca pe un atu, au făcut un mare avantaj din ea. Timpul pe care îl acordau altora a fost cu mult mai mare și, în afara ceasurilor de devoțiune personală, ei erau mereu în legătură cu cei care aveau nevoie de ajutor și părtășie. Biserica are și rol de familie în planul lui Dumnezeu. Noi mergem la biserică nu doar atunci când simțim nevoia de părtășie, ci și pentru a oferi prin prezența noastră părtășie celorlalți. Când lipsim de la întâlnirile bisericii noastre, nu doar că pierdem noi împreuna-simțire, ci diminuăm și bucuria celorlalți.
De gândit astăzi:
Gândește-te câteva clipe ce bucurie ai putea pregăti celor din biserica ta la următoarea întâlnire. Analizează să vezi ce persoane nu au fost în atenția ta în ultima perioadă; fă un plan de a le acorda câteva clipe din următorul Sabat sau la următoarea ocazie de întâlnire.
