Articolul precedentCărămida stricată
    Articolul următorPlanuri mărețe

    Valoarea lui zero

    Atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov. Isaia 58:14

    Numerele se scriu cu ajutorul cifrelor, dar reciproca nu este valabilă. Ca și în cazul notelor muzicale sau al literelor din alfabet, deși sunt atât de puține, se pot forma din ele o infinitate de variante. Probabil că puține lucruri sunt atât de polivalente ca cifrele. Lista celor nouă cifre de sine stătătoare (cu valoare în sine) este completată de una care reprezintă nimic. Dar, prin alăturarea cu alte cifre, puterea lui zero crește exponențial; cu cât sunt mai multe zerouri, cu atât puterea crește cu o cotă și mai mare. Dacă zero ar vrea să rămână singur, ar reprezenta mereu un gol, nimicul.

    La început au fost tot câte unul singur: Adam, Noe, Avraam. Dar Dumnezeu a mărit puterea lor și i-a înmulțit ca nisipul de pe țărmul mării sau ca stelele cerului. Dacă ar alege să nu se alăture altora, omul ar rămâne singur, fără putere, chiar pe cale de dispariție. Încă de la început, omul a fost proiectat să nu rămână singur. Noi avem în mod esențial nevoie să cunoaștem și să fim împreună cu alți semeni. Cea mai mare parte dintre oameni formează o familie, dar și cei care nu se căsătoresc au nevoie de o societate, de prieteni, vecini, semeni pe care să-i știe alături în momente fericite sau triste. Dacă am privi exemple biblice cunoscute, am descoperi că mulți oameni ai credinței care nu au fost căsătoriți au ales acest lucru cu gândul la misiunea lor importantă: apostolul Pavel, Domnul Isus și alții. Acest lucru însă nu i-a făcut să devină ursuzi, antisociali sau ciudați. Ei au folosit singurătatea ca pe un atu, au făcut un mare avantaj din ea. Timpul pe care îl acordau altora a fost cu mult mai mare și, în afara ceasurilor de devoțiune personală, ei erau mereu în legătură cu cei care aveau nevoie de ajutor și părtășie. Biserica are și rol de familie în planul lui Dumnezeu. Noi mergem la biserică nu doar atunci când simțim nevoia de părtășie, ci și pentru a oferi prin prezența noastră părtășie celorlalți. Când lipsim de la întâlnirile bisericii noastre, nu doar că pierdem noi împreuna-simțire, ci diminuăm și bucuria celorlalți.

    De gândit astăzi:

    Gândește-te câteva clipe ce bucurie ai putea pregăti celor din biserica ta la următoarea întâlnire. Analizează să vezi ce persoane nu au fost în atenția ta în ultima perioadă; fă un plan de a le acorda câteva clipe din următorul Sabat sau la următoarea ocazie de întâlnire.

    Daniel Chirileanu
    Acest devoțional destinat tinerilor ne oferă rețeta reușitei în fiecare zi. Pornind de la aspecte cotidiene sau istorice, ne provoacă să gândim dincolo de obișnuit, de banal, încercând să ne aliniem viața lumii lui Dumnezeu. Regăsirea acestei lumi ne poate lumina prezentul doar în măsura în care suntem dispuși să o experimentăm. Și poate schimba viața altora doar dacă a schimbat-o mai întâi pe a noastră.

    Din aceeași categorie

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    „Ca o pierdere”

    Credința că te poți apropia de Dumnezeu nu este un vis care dispare atunci când deschizi ochii - atunci când trebuie să faci lucrul acesta acasă, la școală sau când ești cu prietenii.

    Unsprezece contra unu

    De ce crezi că poți să lupți singur în calitate de creștin - când vrăjmașul caută să te ucidă (1 Petru 5:8)? Ai nevoie de echipa ta sau nu vei supraviețui.

    Biroul directorului

    Să nu îți fie teamă să te duci la Dumnezeu. Ușa Lui este întotdeauna deschisă. Isus a deschis-o cu sângele Lui.

    Publicate astăzi

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Împărat al cerului

    Hristos a vorbit cu o putere care i-a zguduit pe oameni ca o furtună puternică. „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Glasul Lui a sunat ca o trâmbiță în Templu. GÂNDESC MAI DEPARTE Când am simțit și eu indignarea sfântă manifestată de Isus în Templu?

    A mennyei örökség

    „Romolhatatlan, szeplőtelen és hervadhatatlan örökségre, amely a mennyekben van fenntartva számunkra.” (1Pt 1:4)Krisztus éppen tanított,...

    Cine Ești ?

    Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis....