Își aduceau aminte că Dumnezeu este Stânca lor și că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul lor. Psalmii 78:35
Recunosc un om inteligent după câte valori evită să confunde. Or, epoca noastră trece acum printr-o criză, printr-o penibilă confuzie a valorilor. Valorile spirituale sunt ori complet desconsiderate, ori puse în funcție de cauze exterioare (economice, politice, sexuale). Iar în fața acestui haos care ne înconjoară, nu avem nimic ce să-i împotrivim… De aceea trebuie să ne purtăm în continuare singuri bătăliile. Dacă fiecare ins ar activa fără gândul recompensei, pământul acesta ar fi un rai. Dacă numai zece oameni ar activa detașați – adică liberi, deschiși întregii realități, fără prejudecăți –, viața ar putea merge înainte nestingherită. Pentru că nu interesează ceea ce se face în jurul nostru. Interesează numai ce facem noi” (Mircea Eliade).
Întrebarea este: E posibil ca un om să elimine complet dorința de a fi recompensat? Poți spune „te iubesc” fără a spera măcar la un „și eu”? Putem oferi daruri fără a spera că vreodată persoana care le primește va observa și va spune măcar „mulțumesc”?
Există în Biblie un exemplu foarte interesant: Iov. Satana pleacă de la presupunerea că orice om care Îl iubește pe Dumnezeu este de fapt interesat de o recompensă. Însă are marea surpriză că, după toate pierderile și după toată suferința, Iov își declară la fel de statornic și recunoscător adorația pentru Dumnezeul lui. Un alt exemplu: cei trei tineri din Babilon. Sunt amenințați cu moartea în cuptorul încins dacă nu renunță la Dumnezeu. Și ei declară simplu: „Dumnezeul nostru ne va salva, dar chiar dacă nu ne va salva, noi Îi vom rămâne credincioși.”
În acest punct este esența relației dintre om și Dumnezeu. Este adevărat că acest lucru presupune a învăța să Îl cunoști pe Dumnezeu atât de mult și de bine, încât, după ce descoperi caracterul Lui și frumusețea relației cu El, să nu mai conteze locurile în împărăție sau avantajele primite în această viață; marele avantaj ar fi prietenia cu El.
De gândit astăzi:
La o relație de adevărată prietenie cu Dumnezeu nu se ajunge din întâmplare, sau ferindu-ne cu groază de mânia Lui, ori făcând din obligație lucruri. Prietenia este un exercițiu al cunoașterii; este nevoie să citim despre El, să-L căutăm în natură și să simțim în rugăciune apropierea Lui.
