Articolul precedentVorba te dă de gol
    Articolul următorÎndrăznește să ceri mai mult!

    11 septembrie

    Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. Plângerile 3:31

    Nici nu trebuie să mai precizezi și anul, pentru că oricine se gândește la atentatul terorist de la Turnurile Gemene, din New York, știe că era 2001. După spusele multor analiști, atunci lumea toată s-a schimbat. A început o altă eră. Războiul clasic, luptele obișnuite, totul a devenit istorie. Începea atunci o epocă a răzbunării și a lașității, care lovește fără să țină cont de nevinovăție, vârstă sau orice alte criterii. Terorismul este în esență felul de a lupta al celor slabi și de obicei fără prea multă rațiune. Legea talionului este dusă la extrem, pe principiul „dacă eu sufăr, vei suferi și tu; dacă sufăr și mor cei din familia mea, ei bine, vor suferi și vor muri mai mulți din familia ta”. Deși aceste manifestări sunt atribuite religiei, oricare ar fi ea, în realitate nu există nicio legătură între spiritualitate și aceste atrocități.

    Poate că cele mai grave efecte instalate de la 11 septembrie sunt nesiguranța, suspiciunea și o frică permanentă. Cei care pornesc aceste atacuri sunt uneltele perfecte ale lui Satana. Le-a inoculat ideea unui așa-zis „război sfânt”, iar ei se consideră onorați să se jertfească luptând împotriva celor ce cred altfel. Când mintea cuiva este dată în stăpânirea răului, nu va mai vedea lumina, ci doar chemarea crimei și a răzbunării. Duhul lui Dumnezeu nu Își mai poate face loc spre inima acelui om și el rămâne „în voia minții lui blestemate”. Îl găsim în istoria sacră pe regele Saul. La un moment dat, pornind de la o simplă invidie, a tot lăsat să se cuibărească în inima lui ura crescândă pentru tânărul David. Când a înțeles că David este mai bun decât el și mai credincios și că e posibil ca Dumnezeu să-l pună rege în locul lui, Saul a pornit un război de urmărire și teroare. A distrus multe vieți și lucruri și a consumat multă energie pentru a se răzbuna pe cel ce, în mintea lui, voia să-i ia tronul. Dumnezeu a tot încercat să-l facă să înceteze, însă el a continuat până în ziua morții, fără a simți vreo satisfacție. Răzbunarea nu are un final convenabil niciodată.

    De gândit astăzi:

    Deși Satana poate aduce în inima și în gândurile noastre motive de răzbunare, reale sau închipuite, trebuie să știm un adevăr esențial: răzbunarea este numai a Domnului. Nu am primit nici mandatul și nici permisiunea să ne răzbunăm pentru ceva personal sau să răzbunăm pe cineva, nici măcar pe Dumnezeu. Dacă vrei să ai o inimă liniștită, nici măcar nu cocheta cu vreo idee de răzbunare. Este cea mai rea otravă.

    Daniel Chirileanu
    Acest devoțional destinat tinerilor ne oferă rețeta reușitei în fiecare zi. Pornind de la aspecte cotidiene sau istorice, ne provoacă să gândim dincolo de obișnuit, de banal, încercând să ne aliniem viața lumii lui Dumnezeu. Regăsirea acestei lumi ne poate lumina prezentul doar în măsura în care suntem dispuși să o experimentăm. Și poate schimba viața altora doar dacă a schimbat-o mai întâi pe a noastră.

    Din aceeași categorie

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    „Ca o pierdere”

    Credința că te poți apropia de Dumnezeu nu este un vis care dispare atunci când deschizi ochii - atunci când trebuie să faci lucrul acesta acasă, la școală sau când ești cu prietenii.

    Unsprezece contra unu

    De ce crezi că poți să lupți singur în calitate de creștin - când vrăjmașul caută să te ucidă (1 Petru 5:8)? Ai nevoie de echipa ta sau nu vei supraviețui.

    Biroul directorului

    Să nu îți fie teamă să te duci la Dumnezeu. Ușa Lui este întotdeauna deschisă. Isus a deschis-o cu sângele Lui.

    Publicate astăzi

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Împărat al cerului

    Hristos a vorbit cu o putere care i-a zguduit pe oameni ca o furtună puternică. „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Glasul Lui a sunat ca o trâmbiță în Templu. GÂNDESC MAI DEPARTE Când am simțit și eu indignarea sfântă manifestată de Isus în Templu?

    A mennyei örökség

    „Romolhatatlan, szeplőtelen és hervadhatatlan örökségre, amely a mennyekben van fenntartva számunkra.” (1Pt 1:4)Krisztus éppen tanított,...

    Cine Ești ?

    Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis....