Articolul precedentPeste cincizeci de ani
    Articolul următorCu Domnul meu!

    Matador la unsprezece ani

    Și pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus. Filipeni 4:7

    La unsprezece ani, un băiat din Bolivia este campion. El intră în arenă și se luptă cu taurii. Fascinat de agilitatea cu care tatăl lui, și el matador, evită loviturile animalelor înfuriate, băiatul îi copiază cu succes mișcările. Speranța lui este să devină celebru în domeniu, deși nu s-a pregătit în mod profesionist, ci doar și-a urmărit tatăl. Băiatul își dorește ca, atunci când va mai crește, să ajungă să lupte cu taurii într-o coridă din Spania sau Mexic. Oricum, pentru că legile din Europa nu sunt așa de relaxate ca în America de Sud, băiatul va trebui să aștepte vârsta majoratului pentru a-și demonstra abilitățile și într-o arenă de pe bătrânul continent. La vederea unui astfel de „sport”, te întrebi probabil: De ce fac oamenii lucruri așa de riscante chiar din copilărie? Răspunsurile sunt multe: din dorința de a-i impresiona pe prieteni, pe părinți sau pe rivali; alții o fac pentru o recompensă; cei mai mulți o fac din nevoia de adrenalină, vor să simtă pericolul, să trăiască la limita dintre siguranță și pericol. Adevărata întrebare este de ce ne plac pericolul și viața la limită. În mod natural, noi suntem creați cu un instinct de conservare, rațiunea ne previne și ne dă soluții pentru a ne păstra în siguranță, dar, pe neobservate, se dezvoltă în noi și gustul fricii controlate, facem lucruri periculoase în ideea că noi suntem stăpâni pe situație. Din păcate, lucrurile nu stau chiar așa, iar regretele vin după evenimente ireversibile. Un exemplu clasic de om căruia îi plăcea adrenalina este Samson. El era un tânăr din poporul lui Dumnezeu, avea o misiune cu totul specială, însă îi place adrenalina și începe tot felul de experimente, mai întâi de forță fizică, apoi jocuri și teste la limită în relații, ca să sfârșească minimalizând chiar misiunea lui sfântă. A ajuns schingiuit și rob chiar la cei de care trebuia să izbăvească pe Israel. A regretat, însă a fost foarte târziu; ceea ce dăduse foarte ușor acum putea avea doar printr-o minune.

    De gândit astăzi:

    Limita dintre teribilism și dezastru este ca atunci când pe o crenguță plină de zăpadă, care e gata să se rupă, mai cade încă un fulg ce înclină definitiv balanța. Ceva foarte mic, infim, poate schimba o aventură într-o tragedie. Foarte important ar fi să nu vrem neapărat să învățăm doar din experiențele noastre.

    Daniel Chirileanu
    Acest devoțional destinat tinerilor ne oferă rețeta reușitei în fiecare zi. Pornind de la aspecte cotidiene sau istorice, ne provoacă să gândim dincolo de obișnuit, de banal, încercând să ne aliniem viața lumii lui Dumnezeu. Regăsirea acestei lumi ne poate lumina prezentul doar în măsura în care suntem dispuși să o experimentăm. Și poate schimba viața altora doar dacă a schimbat-o mai întâi pe a noastră.

    Din aceeași categorie

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    „Ca o pierdere”

    Credința că te poți apropia de Dumnezeu nu este un vis care dispare atunci când deschizi ochii - atunci când trebuie să faci lucrul acesta acasă, la școală sau când ești cu prietenii.

    Unsprezece contra unu

    De ce crezi că poți să lupți singur în calitate de creștin - când vrăjmașul caută să te ucidă (1 Petru 5:8)? Ai nevoie de echipa ta sau nu vei supraviețui.

    Biroul directorului

    Să nu îți fie teamă să te duci la Dumnezeu. Ușa Lui este întotdeauna deschisă. Isus a deschis-o cu sângele Lui.

    Publicate astăzi

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Împărat al cerului

    Hristos a vorbit cu o putere care i-a zguduit pe oameni ca o furtună puternică. „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Glasul Lui a sunat ca o trâmbiță în Templu. GÂNDESC MAI DEPARTE Când am simțit și eu indignarea sfântă manifestată de Isus în Templu?

    A mennyei örökség

    „Romolhatatlan, szeplőtelen és hervadhatatlan örökségre, amely a mennyekben van fenntartva számunkra.” (1Pt 1:4)Krisztus éppen tanított,...

    Cine Ești ?

    Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis....