Să știți că Domnul Și-a ales un om pe care-l iubește. Psalmii 4:3
Curtea de Apel Alba-Iulia a dispus, în urmă cu ceva timp, măsura arestului la domiciliu față de unsprezece inculpați arestați într-un dosar privind executarea de activități miniere fără drept în Roșia Montană, unde aceștia au exploatat fără autorizație zăcământ aurifer din galerii miniere sau halde aflate în conservare.
Aurul i-a fascinat întotdeauna pe oameni, mai ales pe cei săraci. Cei unsprezece au declarat că lipsurile au fost cele care i-au determinat să caute. În plus, ei au spus că nu au realizat că ceea ce fac este ilegal, din moment ce nimeni nu mai lucra în minele părăsite, iar căutarea în haldele exploatate deja li s-a părut cu totul nevinovată; era ca și cum ar fi căutat prin gunoiul aruncat de societatea comercială. Anchetatorii au fost însă de altă părere. Cei în cauză au înțeles din proprie experiență că nu este o idee bună să cauți prin gunoaiele celorlalți, nici măcar atunci când acestea strălucesc. Unii țin atât de mult la gunoiul lor, încât îți pot crea probleme. Dar sărăcia nu mai ține cont de reguli. În apropiere de zidurile Israelului era cândva o mare tabără militară. Sirienii asediaseră cetatea și așteptau ca locuitorii din Samaria să moară de foame ori să se predea. Numai că, la intervenția lui Dumnezeu, într-o noapte, au fost atât de speriați, încât au fugit măcelărindu-se între ei. Tabăra era părăsită și cu totul dezorganizată, dar era plină de provizii. Doi leproși săraci care locuiau în afara cetății, la poartă, au îndrăznit, mânați de foame și disperare, să meargă în tabăra respectivă. Spre uimirea lor, au găsit mâncare și haine la discreție. Din fericire, spre deosebire de săracii de la Roșia Montană, cei doi nu s-au trezit cu dosar penal, ci au dat și dovadă de altruism; nu s-au bucurat doar ei de binecuvântarea găsită, ci au dat de știre în cetate. Cetatea care i-a alungat pentru că erau leproși și săraci acum este salvată chiar de ei, care aduc vestea marii descoperiri. Pentru cetatea înfometată, ceea ce au găsit cei doi valora mult mai mult decât aurul, era chiar viața lor.
De gândit astăzi:
Altruismul este unul dintre cele mai prețioase daruri pe care le are omul. Nu are atât de mare importanță cum se comportă ceilalți, și nu nedreptățile și impolitețea îi conduc pe altruiști în acțiunile lor, ci inima care este atinsă de Dumnezeu face ca gesturile să fie de dăruire neegoistă și dezinteresată.
