Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu de asemenea lucrez. Ioan 5:17
Ioiachim a fost practic ultimul împărat al lui Iuda care a domnit realmente, fiindcă, după cei unsprezece ani de domnie ai lui, a venit fiul său, care nu a făcut în cele trei luni de mandat decât să se predea cu întreaga familie împăratului Babilonului. Penultimul împărat, Ioiachim, a făcut mult rău, dar a făcut și lucruri notabile și a prelungit timp de unsprezece ani independența poporului lui Iuda. Era în acea vreme sfârșitul ambelor regate, și al lui Israel, și al lui Iuda. Pentru mulți ani de atunci înainte, poporul lui Dumnezeu avea să treacă prin robie, iar unii dintre cei mai în vârstă știau că nu vor mai reveni acasă niciodată. Puțini dintre cei săraci și bolnavi au fost lăsați în țara pustiită de către cotropitori. Un lucru interesant pe care Ioiachim l-a făcut a fost încercarea lui de a se opune cuceritorilor, însă el nu știa că soarta poporului din Iuda era pecetluită din pricina fărădelegilor din timpul lui Manase. Decizia era luată și ceea ce se întâmpla acum era doar o amânare a dezastrului. Se pare că poporul nu mai putea fi redresat și avea nevoie de o experiență a despărțirii de confortul și binele de acasă, pentru a prețui pacea, libertatea de credință și toate condițiile pe care le desconsidera.
Despărțindu-se de Dumnezeu, poporul era acum la dispoziția oricărui cuceritor. Toate popoarele din jur își doreau ceea ce aveau iudeii, dar Babilonul trimisese oștirea cea mai numeroasă și mai puternică, deci pribegia lor era către acolo. Trist este că, atunci când a predat practic tronul urmașului său, îi preda oficial o țară pe marginea prăpastiei. Trebuie să fi fost destul de ciudat să știi că nimic bun nu se mai poate face, dar, oficial, fiul tău va prelua și va moșteni acea situație dezastruoasă. A fost unul dintre cele mai triste finaluri de domnie.
De gândit astăzi:
Sunt în viața noastră lucruri care nu țin de noi, ci de ceea ce alții au făcut anterior. E posibil să încercăm schimbări ale unor lucruri de neschimbat, iar dacă nu reușim, să ne descurajăm. Înțelept este să analizăm ceea ce se întâmplă cu o întrebare esențială în minte: Oare ce vrea Dumnezeu să facă? Vrea El să schimb acest lucru? Vrea să înceapă un alt proiect mai bun și ar trebui să nu insist? Când ceva merge greu, roagă-te mai mult și întreabă-L pe El.
