Articolul precedentTotul strălucește
    Articolul următorAlege

    Luna Șebat

    Și, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui și facem ce este plăcut înaintea Lui. Și porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos și să ne iubim unii pe alții, cum ne-a poruncit El. 1 Ioan 3:22-24

    Cuvântul lui Dumnezeu face o descoperire plină de lumină și bucurie pentru poporul Său. În ziua a opta a lunii a unsprezecea (luna Șebat), în al doilea an al domniei lui Dariu, Îngerul Domnului primește mesajul că Israel și-a încheiat pribegia; cei 70 de ani de robie se încheiaseră. În Cuvântul Său, Domnul Își exprimă pe de-o parte grija față de copiii Lui și, pe de altă parte, mânia pentru că neamurile au profitat de momentele de rătăcire și de slăbiciune ale poporului Său. Din ceea ce trebuia să fie o experiență a pocăinței, neamurile au făcut o acțiune de desființare a poporului. Dacă Dumnezeu îngăduise încercarea, o făcuse tocmai pentru salvarea poporului Său, și nu spre nimicire, așa cum au încercat să facă cei ce au asuprit pe Israel. Un lucru era clar: israeliții și-au ispășit greșelile și au trecut criza, dar neamurile, care au fost neobosite și nesătule în persecuție și grozăvii, abia acum urmau să-și înceapă condamnarea. Pentru copiii Lui, Dumnezeu era foarte supărat și foarte gelos. Este o lecție foarte puternică aici: uneori vedem persoane care, după ce au greșit, parcă trăiesc mai greu și suportă consecințe destul de rele. Noi îi vedem și ne gândim că așa le trebuie, că merită. Poate uneori îngreunăm și noi povara lor de vinovăție și suferință. Ne manifestăm exact ca dușmanii lui Israel, considerăm că prin noi vrea Domnul să le dea o lecție și să-i pedepsească. Nu realizăm că, atunci când Dumnezeu permite trecerea cuiva prin suferință, e posibil ca acea persoană să fie mult mai apropiată de El decât suntem noi. În mod sigur, în ochii lui Dumnezeu valorează cu mult mai mult decât ne închipuim noi.

    De gândit astăzi:

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Daniel Chirileanu
    Acest devoțional destinat tinerilor ne oferă rețeta reușitei în fiecare zi. Pornind de la aspecte cotidiene sau istorice, ne provoacă să gândim dincolo de obișnuit, de banal, încercând să ne aliniem viața lumii lui Dumnezeu. Regăsirea acestei lumi ne poate lumina prezentul doar în măsura în care suntem dispuși să o experimentăm. Și poate schimba viața altora doar dacă a schimbat-o mai întâi pe a noastră.

    Din aceeași categorie

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    „Ca o pierdere”

    Credința că te poți apropia de Dumnezeu nu este un vis care dispare atunci când deschizi ochii - atunci când trebuie să faci lucrul acesta acasă, la școală sau când ești cu prietenii.

    Unsprezece contra unu

    De ce crezi că poți să lupți singur în calitate de creștin - când vrăjmașul caută să te ucidă (1 Petru 5:8)? Ai nevoie de echipa ta sau nu vei supraviețui.

    Biroul directorului

    Să nu îți fie teamă să te duci la Dumnezeu. Ușa Lui este întotdeauna deschisă. Isus a deschis-o cu sângele Lui.

    Publicate astăzi

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Împărat al cerului

    Hristos a vorbit cu o putere care i-a zguduit pe oameni ca o furtună puternică. „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Glasul Lui a sunat ca o trâmbiță în Templu. GÂNDESC MAI DEPARTE Când am simțit și eu indignarea sfântă manifestată de Isus în Templu?

    A mennyei örökség

    „Romolhatatlan, szeplőtelen és hervadhatatlan örökségre, amely a mennyekben van fenntartva számunkra.” (1Pt 1:4)Krisztus éppen tanított,...

    Cine Ești ?

    Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis....