Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. Isaia 43:25
Cartea lui Paulo Coelho cu acest titlu este povestea Mariei, o fată dintr-un sat brazilian ale cărei prime întâlniri inocente cu dragostea o lasă cu inima frântă la o vârstă foarte fragedă. Acțiunea pleacă de la refuzul ei de prietenie sau, mai bine zis, spaima de a relaționa cu un alt copil, un băiat care a încercat să fie prietenos și să-i ofere un simplu creion. Toată drama se construiește de aici, pentru faptul că, deși ea a mai sperat la alte încercări, băiatul nu a mai revenit cu gesturi de prietenie, chiar dacă era clar că avusese anumite sentimente.
În sine, conținutul romanului este o modernizare nuanțată a istoriei cu femeia din Biblie care a ajuns prostituată și se afla chiar în fața Mântuitorului pentru a fi ucisă cu pietre. În epoca de acum, se practică găsirea unor rădăcini ale răului în viața noastră din trecut: fie părinții au fost abuzivi, fie o iubire timpurie a eșuat ori a decurs violent sau dominator, fie, iată cazul din roman, ignoranța și lipsa de insistență pot deveni, pot fi folosite drept scuză pentru o viață destul de întunecoasă.
Este clar că trecutul, mai ales cel legat de copilărie, contează, dar este greșit să folosim ceea ce alții au făcut ori n-au făcut în viața noastră sau pentru noi ca piedestal pentru o statuie a eșecului nostru. Fiecare viață ascunde o dramă. Diferența este că unii au făcut din ea monument și apoi au trăit în umbra ei. La întâlnirea cu tânăra acuzată de desfrâu, nici ea, nici Mântuitorul nu s-au mai preocupat de trecut, ci au privit în viitor: „Du-te”, i-a zis Isus, „și să nu mai păcătuiești!” Aceasta era deviza pentru viitor. Nimic legat de dosarele trecutului, nimic legat de ceilalți și de abuzurile ori greșelile lor. El nu a fost interesat de scuze sau de alte explicații. A pornit de acolo de unde se aflau atunci: ea jos, aproape de moarte, El cu mâna întinsă spre a o ridica pentru totdeauna.
De gândit astăzi:
Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.
