Articolul precedentMi-e frică!
    Articolul următorDacă ne mărturisim păcatele…

    Unsprezece minute

    Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. Isaia 43:25

    Cartea lui Paulo Coelho cu acest titlu este povestea Mariei, o fată dintr-un sat brazilian ale cărei prime întâlniri inocente cu dragostea o lasă cu inima frântă la o vârstă foarte fragedă. Acțiunea pleacă de la refuzul ei de prietenie sau, mai bine zis, spaima de a relaționa cu un alt copil, un băiat care a încercat să fie prietenos și să-i ofere un simplu creion. Toată drama se construiește de aici, pentru faptul că, deși ea a mai sperat la alte încercări, băiatul nu a mai revenit cu gesturi de prietenie, chiar dacă era clar că avusese anumite sentimente.

    În sine, conținutul romanului este o modernizare nuanțată a istoriei cu femeia din Biblie care a ajuns prostituată și se afla chiar în fața Mântuitorului pentru a fi ucisă cu pietre. În epoca de acum, se practică găsirea unor rădăcini ale răului în viața noastră din trecut: fie părinții au fost abuzivi, fie o iubire timpurie a eșuat ori a decurs violent sau dominator, fie, iată cazul din roman, ignoranța și lipsa de insistență pot deveni, pot fi folosite drept scuză pentru o viață destul de întunecoasă.

    Este clar că trecutul, mai ales cel legat de copilărie, contează, dar este greșit să folosim ceea ce alții au făcut ori n-au făcut în viața noastră sau pentru noi ca piedestal pentru o statuie a eșecului nostru. Fiecare viață ascunde o dramă. Diferența este că unii au făcut din ea monument și apoi au trăit în umbra ei. La întâlnirea cu tânăra acuzată de desfrâu, nici ea, nici Mântuitorul nu s-au mai preocupat de trecut, ci au privit în viitor: „Du-te”, i-a zis Isus, „și să nu mai păcătuiești!” Aceasta era deviza pentru viitor. Nimic legat de dosarele trecutului, nimic legat de ceilalți și de abuzurile ori greșelile lor. El nu a fost interesat de scuze sau de alte explicații. A pornit de acolo de unde se aflau atunci: ea jos, aproape de moarte, El cu mâna întinsă spre a o ridica pentru totdeauna.

    De gândit astăzi:

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    Daniel Chirileanu
    Acest devoțional destinat tinerilor ne oferă rețeta reușitei în fiecare zi. Pornind de la aspecte cotidiene sau istorice, ne provoacă să gândim dincolo de obișnuit, de banal, încercând să ne aliniem viața lumii lui Dumnezeu. Regăsirea acestei lumi ne poate lumina prezentul doar în măsura în care suntem dispuși să o experimentăm. Și poate schimba viața altora doar dacă a schimbat-o mai întâi pe a noastră.

    Din aceeași categorie

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    „Ca o pierdere”

    Credința că te poți apropia de Dumnezeu nu este un vis care dispare atunci când deschizi ochii - atunci când trebuie să faci lucrul acesta acasă, la școală sau când ești cu prietenii.

    Unsprezece contra unu

    De ce crezi că poți să lupți singur în calitate de creștin - când vrăjmașul caută să te ucidă (1 Petru 5:8)? Ai nevoie de echipa ta sau nu vei supraviețui.

    Biroul directorului

    Să nu îți fie teamă să te duci la Dumnezeu. Ușa Lui este întotdeauna deschisă. Isus a deschis-o cu sângele Lui.

    Publicate astăzi

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Împărat al cerului

    Hristos a vorbit cu o putere care i-a zguduit pe oameni ca o furtună puternică. „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Glasul Lui a sunat ca o trâmbiță în Templu. GÂNDESC MAI DEPARTE Când am simțit și eu indignarea sfântă manifestată de Isus în Templu?

    A mennyei örökség

    „Romolhatatlan, szeplőtelen és hervadhatatlan örökségre, amely a mennyekben van fenntartva számunkra.” (1Pt 1:4)Krisztus éppen tanított,...

    Cine Ești ?

    Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis....