Articolul precedentMiere din stâncă
    Articolul următorPăstrază-te curat

    Ceasul al doisprezecelea

    Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire. 1 Ioan 1:9

    Dacă ceasul al unsprezecelea reprezintă ultima șansă, cel de-al doisprezecelea înseamnă punct final. De aici înainte, lucrurile, situația nu se mai schimbă. Folosim uneori expresia „în al doisprezecelea ceas” cu sensul de „atât de târziu”. Este interesant faptul că, în accepțiunea oamenilor, această expresie se referă la ceva imposibil de schimbat, însă, în limbajul harului lui Dumnezeu, ea înseamnă de multe ori o prelungire a harului, a răbdării Lui.

    Omul obișnuiește, mai ales când e vorba de alții, să tragă linie și să decidă definitiv. Pentru Dumnezeu, care a plătit cu sânge, nu limita, ci salvarea omului este importantă. Așa se explică de ce Domnul Isus încă nu a venit să pună capăt istoriei; El încă mai speră și așteaptă ca măcar încă unul să se întoarcă la pocăință.

    Acolo unde răbdarea și viziunea omului declară punctul de finiș, pentru Dumnezeu este încă loc de speranță. Dacă pentru fratele cel mare din parabolă plecarea de acasă a fiului risipitor era sfârșitul, limita de la care nu mai aștepta nimic bun de la el, pentru tatăl acestuia, abia atunci începeau speranța și așteptarea. Din fericire, fiul risipitor nu a lăsat și al doisprezecelea ceas să treacă nefolosit.

    Pentru Tatăl nostru sunt importante timpul și respectarea programului Său, însă cel mai important este ca noi să ne întoarcem, chiar și în al doisprezecelea ceas, de pe căile rătăcirilor noastre. Se va comporta cu iubire ca în parabolă; El știe că, dacă ne întoarcem atât de târziu, sigur am trecut prin experiențe umilitoare și murdare; El știe că am decăzut și că nu ne mai simțim vrednici de familia Lui. De aceea ne va ieși în întâmpinare cu haina Lui curată.

    De gândit astăzi:

    Oriunde ai fi căzut, oricât de departe ai fi, gândește-te la așteptarea și la bunătatea Tatălui tău, care a pregătit deja harul cu care vrea să te acopere și să te primească înapoi. Nu sta pe gânduri, încă mai poți folosi ceasul al doisprezecelea! Pentru El, încă mai este posibil să te ierte și să te primească acasă.

    Daniel Chirileanu
    Acest devoțional destinat tinerilor ne oferă rețeta reușitei în fiecare zi. Pornind de la aspecte cotidiene sau istorice, ne provoacă să gândim dincolo de obișnuit, de banal, încercând să ne aliniem viața lumii lui Dumnezeu. Regăsirea acestei lumi ne poate lumina prezentul doar în măsura în care suntem dispuși să o experimentăm. Și poate schimba viața altora doar dacă a schimbat-o mai întâi pe a noastră.

    Din aceeași categorie

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    „Ca o pierdere”

    Credința că te poți apropia de Dumnezeu nu este un vis care dispare atunci când deschizi ochii - atunci când trebuie să faci lucrul acesta acasă, la școală sau când ești cu prietenii.

    Unsprezece contra unu

    De ce crezi că poți să lupți singur în calitate de creștin - când vrăjmașul caută să te ucidă (1 Petru 5:8)? Ai nevoie de echipa ta sau nu vei supraviețui.

    Biroul directorului

    Să nu îți fie teamă să te duci la Dumnezeu. Ușa Lui este întotdeauna deschisă. Isus a deschis-o cu sângele Lui.

    Publicate astăzi

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Împărat al cerului

    Hristos a vorbit cu o putere care i-a zguduit pe oameni ca o furtună puternică. „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Glasul Lui a sunat ca o trâmbiță în Templu. GÂNDESC MAI DEPARTE Când am simțit și eu indignarea sfântă manifestată de Isus în Templu?

    A mennyei örökség

    „Romolhatatlan, szeplőtelen és hervadhatatlan örökségre, amely a mennyekben van fenntartva számunkra.” (1Pt 1:4)Krisztus éppen tanított,...

    Cine Ești ?

    Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis....