Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod. Ieremia 17:7,8
Știința din fiecare domeniu descoperă mereu și mereu lucruri greu de explicat și fie le pune în așteptare, fie le traduce într-o cheie forțată, doar din dorința de a nu se da bătută sau de a recunoaște că are limite. Pentru oameni, aceasta este realitatea: există limite ale cunoașterii și ale înțelegerii lucrurilor sau fenomenelor. Nu știm decât foarte puțin despre funcționarea creierului, despre funcțiile ochiului și alte atâtea taine inexplicabile încă. Omul de știință cinstit are și modestie, dar aroganții insistă în susțineri aberante.
În dialogul Lui cu Iov, Dumnezeu îl întreabă retoric pe acesta dacă poate să-I explice lucrurile banale ce se petrec în natură, iar Iov, care era un om cultivat și înțelept, admite că nu se pricepe decât ca un copil. Multe lucruri pe care acum le considerăm imposibile se vor petrece în viitorul celor mântuiți. Apostolul Pavel descrie aceasta în termenii cunoscuți „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit”. Lucruri incredibile vor fi ceva obișnuit: mielul va paște iarbă împreună cu leul, copiii se vor juca lângă cele mai fioroase animale, vor fi pomi care vor face douăsprezece feluri de rod și așa mai departe. Dumnezeu nu agreează plictiseala și monotonia. Dovadă suntem noi, care, deși părem la fel, suntem un unicat fiecare în parte; tot ce ne înconjoară are particularitățile sale. Adam abia a început să cunoască Grădina Edenului, dar, din păcate, a și pierdut-o foarte curând. Îți poți imagina cât de multe știe el în comparație cu noi? Cu toate acestea, și el abia dacă a început să înțeleagă. Cei mântuiți vor avea bucuria de a învăța chiar de la Creatorul Însuși. El va răspunde tuturor curiozităților și întrebărilor cum răspunde un părinte copilului său, fără să se plictisească.
De gândit astăzi:
Când nu știi ceva, nu insista să pari mai deștept sau mai cunoscător, în cele din urmă se va dovedi neștiința, și această dezvăluire doare mult mai rău decât modestia de a recunoaște o limită firească. Până și geniile mai au multe lucruri de înțeles și de descoperit. Va fi un timp al descoperirilor și al științei depline, veșnicia se va ocupa de acest lucru.
