Dumnezeu este… turnul meu cel înalt și scăparea mea. 2 Samuel 22:3
Cele mai multe cetăți din vechime aveau un număr limitat de porți datorită nevoii de protecție. Orice poartă era un punct vulnerabil și necesita protecție militară. De obicei, porțile nu se deschideau decât în zori și se închideau la apusul soarelui. Cetățile israelite rămâneau cu porțile închise în timpul Sabatului. În multe cazuri, configurația cetății se mai schimba; unele porți erau închise ori se creau alte locuri de pătruns în interior. Numărul de porți cel mai mare, consemnat în dreptul cetății Ierusalim, este de douăsprezece. Fiecare avea un nume și, în unele cazuri, chiar și o semnificație deosebită. Era, de exemplu, o poartă a gunoiului; o poartă era considerată ca intrare regală sau alta era cunoscută drept poarta oilor. Nu vom face o trecere în revistă a numelor sau a utilității lor. Ne vom gândi la fiecare poartă ca la ceva ce reprezenta o vulnerabilitate. Deși erau foarte necesare, aceste spații prin zidul gros reprezentau și o slăbiciune. Când o armată ostilă asedia cetățile, primul loc pe care îl urmăreau și pe care încercau să-l doboare era poarta. Uneori strecurau spioni prin poarta nepăzită, alteori loveau în mod repetat porțile mai puțin rezistente. Grija oricărui conducător era să păzească în permanență intrarea în cetate.
Omul este asemenea unei cetăți. Nu poate să stea izolat de ceilalți, astfel că deschide porțile și comunică. Ochii, urechile, gura, simțurile noastre sunt adevărate porți prin care ies, dar și intră informații, imagini, sunete etc. În apropiere de porțile noastre stă neclintitul dușman, Satana. Abia așteaptă un moment de neatenție pentru a-și introduce spionii sau pentru a fura ceva de la noi. Dacă nu veghem și dacă nu am rugat armata de îngeri a lui Dumnezeu să ne păzească, putem fi oricând pradă celui rău.
De gândit astăzi:
Nimeni nu este invincibil dacă stă în propriile puteri. Satana este prea bătrân și prea viclean ca să nu cunoască multe șiretlicuri. Cu toate acestea, prezența lui Dumnezeu lângă noi și în cetatea inimii noastre ne asigură protecție fără încetare. Cel rău nu are decât să aștepte afară. Biblia mai dă un sfat: „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții!”
