„Lucrul acesta nu se face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu”, zice Domnul oștirilor. Zaharia 4:6
În imaginația noastră, eroii din Sfânta Scriptură erau niște superoameni, care nu făceau altceva decât să stea și să predice ori să scrie profeții. În realitate, fiecare dintre ei a fost un om obișnuit, de cele mai multe ori o persoană modestă, cu familie și cu responsabilități banale, firești. Unii au fost agricultori sau păstori; alții au fost preoți sau dregători. Fiecare scriitor inspirat de Dumnezeu a avut o ocupație obișnuită. Când Dumnezeu chema pe cineva pentru o misiune specială, îl chema de la îndeletnicirile lui de zi cu zi și apoi acesta se întorcea la ocupația sa de bază. Foarte puțini dintre proroci s-au ocupat numai cu vestirea mesajelor divine sau cu învățarea poporului. Un caz interesant este cel al lui Elisei, fiul lui Șafat. Se pare că era dintr-o familie înstărită și se ocupa cu agricultura. Dumnezeu avea un plan cu el; voia să îl pregătească drept urmaș al prorocului Ilie. În momentul când i-a adresat chemarea, Elisei era pe câmp, la arat. Pe acea vreme, nu existau alte mijloace decât animalele, mai precis boii. Erau mai multe perechi de boi care trăgeau plugurile, iar Elisei era cu ultima, a douăsprezecea.
Te-ai aștepta ca el, proprietarul, să fie în frunte, să conducă prima pereche de boi care ară, nu ultima. Dar în acest lucru este un tâlc interesant: de acolo, el putea supraveghea toată lucrarea. Un alt avantaj era că, venind din urmă, el putea repara ceva ce nu a mers prea bine și un alt aspect important era că el nu lăsa pe nimeni dintre oamenii lui în urmă. Un lider autentic nu lasă în urmă pe nimeni, nici pe cei mai slabi, nici pe cei mai nepricepuți și nici pe cei mai dificili sau refractari. El se asigură că toată lumea este bine și că totul e sub control. Dacă ar fi fost păstor, Elisei ar fi trebuit să meargă înaintea turmei, dar, fiind plugar, locul lui era la încheierea plutonului. El își cunoștea bine locul.
De gândit astăzi:
Când Dumnezeu are pentru tine o misiune, El știe unde ești, cu ce te ocupi și te găsește chiar acolo, indiferent dacă mergi în față, ca deschizător de drum, sau vii din urmă, ca să te asiguri că nimeni nu rămâne abandonat. Important de reținut este că El nu cheamă oameni care stau și lenevesc, nu are ce să facă cu oameni comozi.
