Articolul precedentCa să fii frumoasă
    Articolul următorÎncă aștept

    Ora fără umbră

    Iată, Mă voi îngriji Eu Însumi de oile Mele și le voi cerceta! Ezechiel 34:11

    Multă vreme viața s-a măsurat cu ziua. Pe măsură ce ritmul societății a crescut și totul a devenit mai grăbit, omul a simțit nevoia să fracționeze timpul. Unul dintre regii lui Israel a inventat un fel de ceas solar. Se numea „cadranul lui Ahaz”, iar orele erau indicate prin niște trepte.

    În copilărie, unii dintre noi am creat la rândul nostru un fel de ceas solar. Un băț în mijlocul unui cerc împărțit în mai multe cadrane. Umbra bățului cădea pe una dintre ore. Interesant este că, la ora 12 ziua, umbra bățului dispare. Deci, la miezul zilei, soarele urcă atât de sus pe boltă, încât lumina face să dispară umbrele, iar spre seară, pe măsură ce soarele coboară spre orizont, umbrele devin mai lungi. Cu cât lumina e mai jos și mai slabă, cu atât umbrele sunt mai mari și mai fioroase.

    Este o parabolă interesantă: când omul stă într-o lumină puternică, venind de sus, nu prezintă umbre, dar când lumina se îndepărtează de el, se adună umbre ciudate, imense. În lumină slabă, omul pare mai mare. Nu este de mirare că mulți oameni preferă obscuritatea. În general, cei care se simt mici în capacitățile și în caracterul lor încearcă să compenseze prin găsirea unui unghi avantajos sau a unei poziții impunătoare. Pe vremea Mântuitorului, erau unii, chiar dintre farisei și lideri, care încercau, prin locuri de frunte la ospețe sau prin haine spectaculoase la diferite evenimente, să ascundă micimea credinței lor și a caracterului foarte precar. De multe ori, El i-a confruntat cu statura unui copil sau a unui păcătos modest și umil.

    Nu umbrele sunt cele care ne fac mari. Cu cât stăm în mai multă lumină, cu atât dispare orice unghi întunecos și ne vedem în realitate, fără deformări sau exagerări. Doar lumina poate vindeca de-adevăratelea. Omul firesc nu iubește lumina, ci întunericul, dar, pe măsură ce cunoaștem iubirea lui Dumnezeu, adevărul ne va schimba întreaga viață.

    De gândit astăzi:

    Oricât ar dori cineva să-și ascundă defectele și să pună în lumină doar lucrurile plăcute sau avantajoase, atunci când va răsări Soarele, tot va fi expus și e posibil să fie o experiență mai umilitoare decât a le recunoaște în mod natural și a încerca să le remedieze chiar cu ajutorul luminii primite din partea Cerului.

    Daniel Chirileanu
    Acest devoțional destinat tinerilor ne oferă rețeta reușitei în fiecare zi. Pornind de la aspecte cotidiene sau istorice, ne provoacă să gândim dincolo de obișnuit, de banal, încercând să ne aliniem viața lumii lui Dumnezeu. Regăsirea acestei lumi ne poate lumina prezentul doar în măsura în care suntem dispuși să o experimentăm. Și poate schimba viața altora doar dacă a schimbat-o mai întâi pe a noastră.

    Din aceeași categorie

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    „Ca o pierdere”

    Credința că te poți apropia de Dumnezeu nu este un vis care dispare atunci când deschizi ochii - atunci când trebuie să faci lucrul acesta acasă, la școală sau când ești cu prietenii.

    Unsprezece contra unu

    De ce crezi că poți să lupți singur în calitate de creștin - când vrăjmașul caută să te ucidă (1 Petru 5:8)? Ai nevoie de echipa ta sau nu vei supraviețui.

    Biroul directorului

    Să nu îți fie teamă să te duci la Dumnezeu. Ușa Lui este întotdeauna deschisă. Isus a deschis-o cu sângele Lui.

    Publicate astăzi

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Împărat al cerului

    Hristos a vorbit cu o putere care i-a zguduit pe oameni ca o furtună puternică. „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Glasul Lui a sunat ca o trâmbiță în Templu. GÂNDESC MAI DEPARTE Când am simțit și eu indignarea sfântă manifestată de Isus în Templu?

    A mennyei örökség

    „Romolhatatlan, szeplőtelen és hervadhatatlan örökségre, amely a mennyekben van fenntartva számunkra.” (1Pt 1:4)Krisztus éppen tanított,...

    Cine Ești ?

    Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis....