Stând în fața porților cerului, te uiți după casa de bilete unde coada este cea mai scurtă. Îți vine rândul și scoți din buzunare un teanc de bilețele galbene.
– Ce sunt astea? te întreabă doamna de la ghișeu.
– Toate faptele bune pe care le-am făcut vreodată, îi răspunzi. Am ținut socoteala.
– Îmi pare rău, dar nu poți intra pe baza lor.
Fata din spatele tău ți-o ia înainte și îi întinde doamnei de la ghișeu un bilet pe care scrie cu litere mari BILET DE INTRARE. Tu continui să stărui pe lângă doamna de la casa de bilete.
– Trebuie să fie o greșeală, insiști. Am aici toate dovezile necesare. Chiar am fost un om bun.
Femeia se întoarce către fata care i-a înmânat biletul:
– Bine ai venit, Anita! Poți intra.
Apoi ți se adresează din nou:
– Nu poți cumpăra bilete aici, îți spune. Biletele se dau gratis. Trebuie să te întorci pe pământ.
Smulgi biletul din mâinile fetei și te uiți la el, căutând un cod secret sau un indiciu care să îți spună de unde l-a luat.
– De unde ai biletul? Cine ți-ar da un bilet gratis spre cer? Am fost bun toată viața ca să pot ajunge aici.
– Nu ai auzit? răspunde fata. Isus le oferea tuturor.
Citește Efeseni 2:8,9
Ce poți face pentru a câștiga prietenia lui Isus – și viața veșnică?
Există un oarecare risc în consacrarea totală, și anume că poți începe să crezi că bunătatea ta spirituală îți asigură prietenia lui Dumnezeu.
Nu, Isus nu înmânează bilete ieftine spre ceruri, pe care scrie BILET DE INTRARE. Vrea să știi, în schimb, un lucru: El este singura cale prin care Îl poți cunoaște pe Dumnezeu și prin care poți intra în cer.
Trebuie să înțelegi lucrul acesta: nu consacrarea ta totală este cea care îți câștigă cerul. Dragostea ta pentru Dumnezeu este doar modul tău de a-I mulțumi pentru tot ceea ce a făcut pentru tine.
Dumnezeu te iubește deja cu toată puterea. Când te încrezi în Hristos, El te mântuiește, iertându-te și făgăduindu-ți viața în ceruri. Nu poți să-ți asumi meritele acelei mântuiri.
Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Efeseni 2:8,9
