– Mă dau bătută! a strigat Charlie după ce parcursese jumătate din traseul cu frânghii.
Era greu să îți dai seama de jos dacă fața îi era udă din cauza lacrimilor sau a transpirației, dar tremura în timp ce căuta să se prindă de un stâlp.
– Nu găsesc niciun loc unde să îmi pot pune picioarele. Tot alunec! Nu mai pot face asta. Dă-mă jos!
Cățărătorii nu ajung întotdeauna în vârf. Nu sunt foarte mulți elevi care au doar note de 10. Foarte puțini muzicieni nu ratează niciodată o notă. Iar viața de creștin nu este cu nimic diferită – cu excepția faptului că, în acest caz, nimeni nu este perfect. Nimeni nu trăiește o viață creștină fără păcat. Dacă avem impresia că suntem fără păcat, ne mințim singuri (1 Ioan 1:8).
Pavel a recunoscut lucrul acesta. Chiar după ce a scris că totul era doar bălegar în comparație cu relația cu Isus, le-a spus cititorilor săi că nu era nici pe departe desăvârșit. Era devotat întru totul lui Dumnezeu, dar până și el mai greșea uneori.
Citește Filipeni 3:12-14
Cum poți trece peste greșeli și păcate?
Greșelile te fac să vrei să renunți. Dacă greșești de câteva ori temele de la o anumită materie, vei vedea că îți vine greu să mai încerci. Te gândești că nu te pricepi, că și dacă depui mai mult efort, notele tot aceleași vor rămâne și nu ai cum să o iei de la capăt. Fă lucrul acesta la câteva materii sau câteva semestre la rând și s-ar putea să ajungi să crezi că nu ești făcut pentru școală.
Și în viața de creștin, atunci când o dai în bară, nu ai cum să dai timpul înapoi. Trebuie să trăiești suportând consecințele greșelii tale. Păcatul Îl rănește în continuare pe Dumnezeu. Dar Dumnezeu a găsit o cale prin care să refacem relația cu El și să o luăm de la capăt chiar acum. Un verset din 1 Ioan ne spune cum: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curățească de orice nelegiuire” (1:9).
Aceasta este o parte din ceea ce a vrut Pavel să spună prin expresia „uitând ce este în urma mea”. Când îți recunoști păcatele în fața lui Dumnezeu, El te iartă și te ridică, astfel încât să îți poți continua călătoria de cunoaștere completă a lui Hristos. Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.
Dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Filipeni 3:13,14
